1 Atuncia va fi asemănată împărăția cerurilor cu zece fecioare, care luând candelele lor ieșiră spre întâmpinarea mirelui.
2 Cinci din ele erau nechibzuite, iar cinci cuminte.
3 Căci cele nechibzuite, luând candelele lor, nu luară untdelemn cu sine;
4 Iar cele cuminte luară untdelemn în vasele lor cu candelele lor.
5 Și întârziand mirele dormitară toate și dormiau.
6 Iar la miezul nopții se făcù strigare: iată mirele, ieșiți spre întâmpinarea lui.
7 Atuncia se deșteptară toate acele fecioare și gătiră candelele lor.
8 Iar cele nechibzuite ziseră celor cuminte: dați-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre.
9 Dar cele cuminte răspunseră zicând: niciodată; nu va fi deajuns nouă și vouă, mai bine duceți-vă la cei care vând și cumpărați-vă.
10 Și plecând ele să cumpere venì mirele, și cele gata intrară cu dânsul la nuntă, și se închise ușa.
11 În urmă vin și celelalte fecioare zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne.
12 Iar el răspunzând zise: adevăr zic vouă, nu vă cunosc.
13 Drept aceea vegheați, că nu știți ziua, nici ceasul, când vine Fiul omului.
14 Căci după k cum un om plecând departe chemă slugile sale și le dete avuția sa.
15 Și unuia îi dete cinci talanți, altuia doi, iar altuia unul, l fie-căruia după puterea sa, și îndată se duse departe.
16 Îndată plecând cel care luase cinci talanți lucră cu dânșii și făcu alți cinci talanți.
17 Asemenea care luase cei doi câștigă alți doi.
18 Iar care luase unul ducându-se săpă în pământ și ascunse argintul stăpânului său.
19 După un timp îndelungat vine și stăpânul acelor slugi, și face socoteală împreună cu dânșii,
20 Și apropiindu-se cel care luase cinci talanți aduse alți cinci talanți zicând: Doamne, cinci talanți mi-ai dat în mână; iată alți cinci talanți am câștigat la dânșii.
21 Zise lui stăpânul său: bine, slugă bună și credincioasă, m la puține ai fost credincios, la multe te voiu pune; întră întru n bucuria domnului tău.
22 Apropiindu-se și care luase cei doi talanți zise: Doamne, doi talanți mi-ai dat în mână; iată alți doi talanți am câștigat la dânșii.
23 Zise lui stăpânul său: o bine, slugă bună și credincioasă, la puține ai fost credincios, la multe te voiu pune; intră întru bucuria domnului tău.
24 Apropiindu-se apoi și care luase un talant zise: Doamne, te-am știut că ești om aspru, seceri unde n'ai sămânat, și aduni de unde n'ai vânturat;
25 Și fiind-mi teamă m'am dus și am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău.
26 Iar stăpânul său răspunzându-i zise: slugă rea și neluătoare aminte; știai că secer unde n'am sămânat, și adun de unde n'am vânturat?
27 Deci trebuià ca tu să fi pus argintul meu la schimbători, și venind eu ași fi luat cu dobândă ce este al meu.
28 Drept aceea luați dela dânsul talantul și dați-l celui care are cei zece talanți;
29 Căci tot la cel care are se va dà și va prisosì, iar dela cel care nu are, și ce are se va luà dela dânsul;
30 Și pe sluga cea nefolositoare aruncați-o q în întunerecul din afară; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Judecata din urmă.
31 Iar când va venì Fiul omului în mărirea sa și toți ingerii cu dânsul, atunci va stà pe tronul măririi sale,
32 Și s vor fi adunate înaintea lui toate neamurile, și t le va despărțì pe unele de altele, după cum desparte păstorul oile de capre,
33 Și va pune oile de-a dreapta sa, iar caprele de-a stânga.
34 Atunci va zice împăratul celor de-a dreapta sa: veniți binecuvântați Tatălui meu, u moșteniți împărăția v gătită vouă dela întemeiarea lumii.
35 Căci flămând am fost și mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și mi-ați dat să beau; y strein am fost și m'ați adus la voi,
36 Gol, și m'ați îmbrăcat, bolnav am fost și m'ați căutat, a în închisoare am fost și ați venit la mine.
37 Atunci vor răspunde lui drepții zicând: Doamne, când te-am văzut flămând și ți-am dat de mâncare, sau însetat și ți-am dat să beai?
38 Când iar te-am văzut străin și te-am adus la noi, sau gol și te-am îmbrăcat?
39 Și când te-am văzut bolnav sau în închisoare și am venit la tine?
40 Și răspunzând împăratul le va zice: adevăr zic vouă, b întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai mei, foarte neluați în seamă, mie mi-ați făcut.
41 Atuncia va zice și celor de-a stânga: c duceți-vă dela mine, blestemaților, d în focul cel vecinic, care este gătit e diavolului și îngerilor săi.
42 Căci flămând am fost și nu mi-ați dat să mănânc, însetat am fost și nu mi-ați dat să beau,
43 Strein am fost și nu m'ați dus la voi, gol și nu m'ați îmbrăcat, bolnav și în închisoare și nu m'ați căutat.
44 Atuncia vor răspunde și ei zicând: Doamne, când te-am văzut flămând, ori însetat, ori străin, ori gol, ori bolnav, ori în închisoare și nu ți-am slujit?
45 Atuncia va răspunde lor zicând: adevăr zic vouă, întru cât nu ați făcut unuia dintre aceștia foarte neluați în seamă, nici mie nu mi-ați făcut.
46 Și se vor duce aceștia la pedeapsă vecinică, iar drepții la viață vecinică.