Eterniseed

Matei 8

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și dându-se el jos depe munte, îi urmară gloate multe.

2 Și iată un lepros apropiindu-se de dânsul i-se închină, zicând: Doamne, dacă voiești poți să mă curățești.

3 Și întinzând mâna, îl atinse, zicându-i: voiesc, fii curățit; și îndată fù curățită lepra lui.

4 Și Iisus îi zice: vezi nu spune nimenui, ci mergi, arată-te preotului și dù darul, pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor. Vindecarea slugii sutașului.

5 Și întrând el în Capernaum, s’a apropiat de dânsul un sutaș, rugându-l

6 Și zicând: Doamne, sluga mea zace în casă slăbănog, chinuindu-se cumplit.

7 Iisus îi zice: venind eu îl voiu însănătoși.

8 Și răspunzând sutașul zise: Doamne, nu sunt destoinic, ca să întrì supt acoperișul meu; ci zi numai un cuvânt și se va tămădui sluga mea.

9 Căci și eu sunt om supt stăpânire, având supt mine ostași, și zic acestuia: du-te, și se duce; și altuia vino, și vine; și slugii mele: fă aceasta, și face.

10 Iar Iisus auzind, se miră și zise celor care îi urmau: adevăr zic vouă, nici în Israel n'am găsit atâta credință.

11 Dar vă zic vouă, că mulți dela răsărit și dela apus vor veni și vor stà la masă cu Abraam și Isaac și Iacob, în împărăția cerurilor;

12 Iar fiii împărăției vor merge în întunerecul cel mai din afară: acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.

13 Și zise Iisus sutașului: du-te, fie ție cum ai crezut, și se tămădui sluga lui în acel ceas.

14 Și venind Iisus în casa lui Petru văzu pe soacra acestuia zăcând și aprinsă de friguri.

15 Și atinse mâna ei și o lăsară frigurile, și ea se sculă și îi slujià lui.

16 Iar făcându-se seară îi aduseră mulți demonizați și scoase afară duhurile prin cuvânt numai, și tămădui pe toți care aveau suferințe.

17 Pentru ca să fie împlinit ce s'a zis prin Isaia profetul, care zice: „acesta luă slăbiciunile noastre și boalele noastre le purtă.“

18 Și văzând Iisus gloate multe împrejurul său porunci a trece dincolo.

19 Și apropiindu-se de el un cărturar îi zise: Învățătorule, îți voiu urmà oriunde vei merge.

20 Dar Iisus îi zice: vulpile au viziuni și paserile cerului locuințe, însă Fiul omului nu are unde să-și plece capul.

21 Iar un altul dintre ucenici săi îi zise: Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâiu și să îngrop pe tatăl meu.

22 Dar Iisus îi zice: urmează-mi, și lasă morții să îngroape pe morții lor.

23 Și intrând el în vas, îi urmară ucenicii lui.

24 Și iată furtună strașnică se făcu pe mare, încât vasul se acoperià de valuri; iar el dormià.

25 Și apropiindu-se de dânsul ucenicii îl deșteptară zicând: Doamne, scapă-ne, pierim!

26 Iar el le zise: ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor? Atuncia sculându-se certă vânturile și marea și se făcu liniște mare.

27 Iar oamenii se mirară zicând: ce fel este omul acesta, pentru că și vânturile și marea îl ascultă?

28 Și trecând el dincolo în ținutul Gadarenilor, îl întâmpinară doi demonizați, ieșind din gropi de morminte, foarte înfuriați, încât cineva nu puteà trece pe aceea cale.

29 Și iată strigară zicând, ce avem noi cu tine Fiule al lui Dumnezeu? Ai venit aici mai nainte de timp ca să ne chinuești?

30 Și erà departe de dânșii păscând o turmă de porci mulți.

31 Iar demonii îl rugau zicând: dacă ne scoți afară, trimite-ne în turma de porci.

32 Și el le zise: mergeți. Iar ei ieșind se duseră în turma de porci; și iată toată turma se repezi depe râpă în mare, și muri în apă.

33 Iar păzitorii fugiră, și ducându-se în oraș spuseră tot, și cele ale celor demonizați.

34 Și iată tot orașul ieși spre întâmpinarea lui Iisus, și văzându-l îl rugară ca să treacă din ținutul lor.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.