1 Vai celor ce cugetă fărădelege, Și fac rele in paturile lor! Zorile abia lucesc, și o făptuesc, De le este la indemână.
2 De poftesc țarine, și le și răpesc; Și de poftesc case, le și iau; Așà asupresc pe om și casa sa, Pe stăpân și stăpânirea lui.
3 Deaceea așa zice Domnul: Iată, gândesc asupra neamului acestuia un rău, Din care nu veți scoate grumazii voștri, Și nu veți mai merge cu capul sus; Căci timpul acela va fi rău.
4 În ziua aceea ridicà-se-va asupra voastră proverb, Și se va plânge cu plângere bocitoare, Zicându-se: „Suntem jăfuiți; Dat-a in schimb moștenirea poporului meu: Cum mi-s'a luat! Împărțește țarinele noastre intre păgâni.“
5 Deaceea pentru tine nu va fi cine să arunce funia pentru sorțul tău În adunarea Domnului.
6 „Nu profețiți,“ Zic celor ce profețesc; Vor profeți; Că de nu vor profeți așa, Nu se va depărtà rușinea.
7 O tu cel ce te chemi casă a lui Iacob! Oare scurtatu-s'a duhul Domnului? Oare acestea sunt faptele sale? Oare cuvintele mele nu priesc celui ce umblă drept?
8 Dar de mult răsculatu-s'a poporul meu ca un inamic asupra mea; Ați răpit și vestmânt și mantie, Pe cei ce se duc in siguranță îi faceți fugari din resbel.
9 Alungatați femeile poporului meu din casele cele plăcute ale lor; Ați smuls dela copii lor mărirea mea pentru totdeauna.
10 Sculați-vă și plecați; Căci nu este loc de odihnă pentru voi aicia; Fiind că s'a pângărit, se va stârpì, Și incă cu stârpire crudă.
11 De va alergà cineva după vânt, și va vorbì minciuni, Zicând: „Îți voiu profeți de vin și de beutură imbătătoare,“ Cu adevărat acesta va fi profetul poporului acestuia.
12 Adunà-te-voiu cu totul, Iacobe, Strânge-voiu rămășița lui Israel; Și-i voiu pune la un loc ca pe oile din Bozra, Ca turmă in staulul lor; Vor foì de oameni.
13 Cel ce sfărâmă pedecile se va suì inaintea lor; Vor sfărâmà toate, și vor trece prin poartă, Și vor ieși printr'însa; Și regele lor va trece inaintea lor, Domnul in fruntea lor.