1 Am mai zis: Ascultați acum, capi ai lui Iacob, Și mai mari ai casei lui Israel! Au nu vi se cade să cunoașteți judecata?
2 Cei ce urîți binele, și iubiți răul, Cei ce smulgeți pielea depe oameni, Și carnea lor depe oasele lor;
3 Și mâncați chiar carnea poporului meu, Și jupuiți pielea lor depe ei, Și sfărâmați oasele lor, Și le bucățiți ca pentru oală, Și ca carnea in căldare.
4 Vor strigà odată către Domnul, Dar nu-i va ascultà; Ba chiar va ascunde fața sa dela dânșii in timpul acela, După cum au făcut rău in toate faptele lor.
5 Așà zice Domnul: De profeții ce rătăcesc poporul meu, Care de au de mușcat cu dinții lor, strigă: Pace; Iar, de nu aruncă cineva ceva in gura lor, Gătesc resbel asupră-i.
6 Deaceea noaptea vă va țineà loc de viziune, Și întunerecul loc de profeție. Soarele va apune asupra profeților acestora, Și ziua se va întunecà peste dânșii.
7 A-tuncia se vor rușinà văzătorii, Și vor roși prezicătorii; Și toți aceștia își vor acoperi buzele lor; Căci nu va fi răspuns dela Dumnezeu.
8 Dar eu prin duhul Domnului sunt plin de putere, De judecată și de tărie, Ca să spun lui Iacob fărădelegea sa, Și lui Israel păcatul său.
9 Deci ascultați aceasta, capi ai casei lui Iacob, Și mai mari ai casei lui Israel! Care urîți judecata și răsuciți toată dreptatea:
10 Care zidiți Sionul în sânge, Și Ierusalimul în fărădelege;
11 Capii săi judecă pentru daruri, Preoții săi învață pentru plată, Și profeții săi prezic pentru argint; Și tot se razămă în Domnul, zicând: „Au nu este Domnul în mijlocul nostru? Deci nenorocirea nu va venì asupra noastră.“
12 Deaceea Sionul pentru vina voastră se va arà, ca un câmp, Ierusalimul va ajunge grămezi de pietre, Și muntele casei, ca înălțimile pădurii.