1 Dar fi-va în zilele din urmă, Că muntele casei Domnului Se va întemeià pe vârful munților, Și se va înălțà peste colini; Și popoarele vor curge la dânsul.
2 Și multe națiuni se vor duce, și vor zice: Veniți, să ne suim pe muntele Domnului, La casa Dumnezeului lui Iacob; Și ne va învăță căile lui, Și vom umblà în cărările lui: Căci din Sion va ieși legea, Și cuvântul Domnului din Ierusalim.
3 Și el va judecà între multe popoare, Și va hotărî între națiuni puternice, până și între cele mai depărtate; Și-și vor făurì săbiile lor în feară de plug, Și lăncile lor în cosoare; Popor asupra altui popor nu-și va mai ridicà sabia, Nici nu se vor mai dedà resbelului.
4 Ci va ședeà fiecare supt via sa și supt smochinul său; Și nu va fi cine să-i spăimânte; Căci gura Domnului, Dumnezeului oștirilor a vorbit.
5 Căci toate popoarele umblă fiecare în numele zeului său; Iar noi vom umblà în numele Domnului, Dumnezeului nostru, în veci și pururea.
6 În ziua aceea, zice Domnul, Voiu strânge pe aceia ce șchiopătează, Și voiu adunà pe cea alungată, Pe aceea pe care am întristat-o;
7 Și voiu face pe cea șchioapă să ajungă o rămășiță, Și pe cea alungată o națiune tare; Și Domnul va domnì peste dânșii în muntele Sion De acum și până în veci.
8 Și tu, turnule al turmei, Întărirea fiicei Sionului, Va venì până la tine și domnia cea de mai nainte, Da, regatul va venì la fiica Ierusalimului.
9 De ce strigi atât de tare acuma? Nu este rege în tine? Pierit-a oare sfătuitorul tău, De te cuprind dureri, Ca de o femeie în facere?
10 Fii în durere, și te sbuciumă, fiică a Sionului, Ca o femeie in facere! Căci acum vei ieși din cetate, Vei locuì în câmp, Și vei merge până la Babilon; Acolo vei fi mântuită; Acolo te va răscumpărà Domnul din mâna inamicilor tăi.
11 Dar acum adunatu-s’au asupra ta popoare multe, Care zic: S’a pângărit, Și ochiul nostru vede împlinită dorința sa asupra Sionului.
12 Dar ei nu cunosc cugetele Domnului, Nici nu înțeleg sfatul său: Că îi va adunà, ca pe snopi în arie.
13 Scoală-te, și treeră, fiică a Sionului! Căci voiu face cornul tău de fier, Și copitele tale le voiu face de aramă; Și vei sfărâmà popoare multe; Și voiu sfințì prăzile lor Domnului, Și averea lor Domnului a tot pământul.
14 Acum strânge-te în cete, Sioane, fiică a cetelor! Pus-a inamicul asupră-ne împresurarea; Lovesc pe judecătorii lui Israel cu vergi peste falcă.