Eterniseed

Neemia 2

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și în luna Nisan, în anul al douăzecilea al regelui Artaxerxe erà vin înaintea lui; și luând vin, am dat regelui. Și nici odată nu fusesem trist înaintea lui.

2 De aceea regele îmi zise: Pentru ce fața ta este tristă, deși nu ești bolnav? Aceasta nu poate fi fără de cât tristețea inimei. Atuncia m'am temut foarte.

3 Și zis-am regelui: În veci să trăiască regele; de ce fața mea să nu fie tristă, deoarece cetatea, locul mormintelor părinților mei, este pustiită și porțile ei sunt mistuite de foc?

4 Atuncia regele îmi zise: Ce voești să-mi ceri? Deci m'am rugat la Dumnezeul cerului.

5 Și am zis regelui: De va plăceà regelui, și dacă servul tău a aflat har înaintea ta, trimete-mă la Iuda, la cetatea mormintelor părinților mei, ca să o rezidesc.

6 Și zisu-mi-a regele (șezând lângă dânsul și regina): Cât de lungă va fi călătoria ta? Și când te vei reîntoarce? Și așa binevoi regele a mă trimete; și i-am hotărît timpul.

7 Și am zis regelui: De va plăceà regelui, dea-mi-se epistole către guvernatorii de dincolo de fluviu, ca să mă petreacă, până voiu sosi în Iuda;

8 Și o epistolă către Asaf, păzitorul pădurei regelui, ca să-mi deà lemne, ca să fac grinzi, pentru porțile palatului, care se ține de casă, și pentru zidul cetății, și pentru casa în care voiu întră. Și-mi încuviință regele toate; căci mâna cea bună a Dumnezeului meu erà cu mine.

9 Deci am sosit la guvernatorii de dincolo de fluviu, și datu-le-am epistolele regelui. Și regele trimisese cu mine mai marii preste oaste și călăreți.

10 Iar Sanballat, Horoneul, și Tobia, servul Ammonitul, auzind aceasta, se supărară foarte, că a venit un om să caute binele fiilor lui Israel.

11 Și am venit la Ierusalim, și am rămas acolo trei zile.

12 Și m'am sculat noaptea, eu și câțiva bărbați cu mine; și n'am spus nimănui ce pusese Dumnezeul meu în inima mea, ca să fac în Ierusalim; și alt animal nu erà cu mine, fără numai animalul, pe care călăriam.

13 Și am ieșit noaptea pe poarta văiei, și am venit în fața fântânei smeului, și pe poarta gunoiului, și am privit zidurile Ierusalimului, care erau ruinate, și porțile lui mistuite de foc.

14 Apoi am trecut la poarta fântânei și la iazul regelui, dar nu erà loc, pe unde să treacă animalul de supt mine.

15 Apoi m'am suit noaptea la pârâu, și după ce am privit zidul, m'am întors, și am intrat iarăși pe poarta văiei; și așa m'am întors.

16 Și diregătorii nu știură, unde am mers, nici ce am făcut; căci nu spusesem încă aceasta nici Iudeilor, nici preoților, nici mai marilor, nici diregătorilor, nici celorlalți, cari făceau lucrurile.

17 Și zisu-le-am: Vedeți starea rea, în care ne aflăm, cum Ierusalimul este pustiit și porțile lui arse de foc: aideți, să zidim zidul Ierusalimului, ca să nu mai fie de ocară.

18 Și le-am spus de mâna cea bună a Dumnezeului meu către mine, și încă și cuvintele regelui, ce le vorbise către mine. Și ei ziseră: Să ne sculăm, și să zidim. Așà s'au întărit mânile lor, pentru acest lucru bun.

19 Dar cum auziră Sanballat, Horoneul și Tobia, servul, Ammonitul, și Gheșem, Arabul, au râs de noi, și ne desprețuiră, și ziseră: Ce este fapta aceasta, ce o faceți? Voiți să vă răsculați asupra regelui?

20 Atuncia răspunsule-am și le-am zis: Dumnezeul cerului, acela ne va face să prosperăm; de aceea noi, servii săi, ne vom sculà, și vom zidi; iar voi nu aveți nici parte, nici drept, nici amintire în Ierusalim.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.