1 Și cum auzì Sanballat, că noi zidim zidul, se mânie și se aprinse foarte, și râse de Iudei:
2 Și vorbì înaintea fraților săi și a oastei Samariei, și zise: Ce fac acești Iudei neputincioși? Oare lăsă-se-vor să urmeze? Oare jertfi-vor? Oare sfârși-vor într'o singură zi? Din grămezi de moloz, și încă arse, vor face dresăturile?
3 Și lângă el erà Tobia, Ammonitul, și zise: Chiar de l-ar zidi, o vulpe suindu-se, va dărâmà zidul lor de pietri.
4 Ascultă, Dumnezeul nostru! căci suntem batjocoriți; și întoarce ocara lor asupra capului lor, și dă-i spre pradă, în pământul captivității;
5 Și să nu acoperi nelegiuirea lor, și păcatul lor să nu se șteargă de dinaintea ta; căci necăjiră pre cei ce zidesc.
6 Așa am zidit zidul; și se încheie zidul până la jumătatea sa; căci poporul aveà inimă la lucru.
7 Dar când auziră Sanballat și Tobia și Arabii și Ammoniții și Așdodeniĭ, că zidurile Ierusalimului se dreg, și că spărturile încep a se astupà, se mâniară foarte;
8 Și se jurară toți împreună, ca să vină, să se lupte asupra Ierusalimului, și să-i facă stricăciuni.
9 Iar noi ne-am rugat Dumnezeului nostru, și am pus strajă pentru ei ziua și noaptea, de teama lor.
10 Și Iuda zise: Puterea purtătorilor de poveri slăbește, și molozul este mult, și nu putem să zidim zidul.
11 Şi neamicii noştri ziseră: Nu vor şti, nici nu vor vedeà cevà, până când vom venì în mijlocul lor, şi-i vom ucide, şi vom face să înceteze lucrul.
12 Şi când veniră Iudeii, cari locuiau aproape de ei, ne spuseră de zece ori: păziţi toate lucrurile, prin care comunicaţi cu noi.
13 De aceea am şi pus, în locurile cele mai de jos de dinapoia zidului, în locuri tari, pre popor, după neamurile sale, cu săbiile lor, cu lăncile lor şi cu arcurile lor.
14 Şi am văzut, şi m'am sculat, şi am zis către mai marii şi către diregătorii şi către celalalt popor: Nu vă temeţi de dânşii: amintiţi-vă de Domnul cel mare şi înfricoşat, şi luptaţi-vă pentru fraţii voştri, fiii voştri, fetele voastre, femeile voastre şi casele voastre.
15 Şi când neamicii noştri auziră, că sfatul lor se făcù cunoscut nouă, şi că-l zădărnici-se Dumnezeu, ne-am întors cu toţii la zid, fiecarele la lucrul său.
16 Şi din ziua aceea, jumătate din oamenii mei lucrau la lucru, şi cealaltă jumătate din ei ţineau lancea, scuturile, arcurile şi platoşele; şi dinapoia lor erau căpeteniile a toată casa lui Iuda.
17 Şi cei ce zideau zidul, şi cei ce încărcau pre purtătorii de poveri, cu o mână lucrau, şi cu cealaltă ţineau arma.
18 Căci pietrarii, fiecare aveà sabia sa încinsă preste coapsele sale, şi aşà zidià; şi suflătorul din trâmbiţă erà lângă mine.
19 Şi am zis mai marilor, diregătorilor şi celuilalt popor: Locul unde lucrăm este mare şi lat, şi noi suntem împrăştiaţi pe zid, departe unul de altul;
20 Deci în ce loc veţi auzì sunetul trâmbiţei, acolo să vă adunaţi la noi: Dumnezeul vostru se va luptà pentru noi.
21 Aşà făceam lucrul, şi jumătate din ei ţineau lăncile din zorii zilei, până la ieşirea stelelor.
22 Şi în acelaşi timp am zis poporului: Fiecare cu servul său să mâie noaptea, în mijlocul Ierusalimului, ca noaptea de pază să ne fie, şi ziua de lucru.
23 Şi nici eu, nici fraţii mei, nici servii mei, nici custozii ce mă urmau, nimenea dintre noi nu se desbrăcă de vestmintele sale; şi fiecare cu arma sa îşi aducea apă.