1 Și poporul murmurà de osteneală în auzul Domnului, și Domnul auzind, mânia lui se aprinse, și focul Domnului arse între ei, și mistuì parte din marginea taberei.
2 Și poporul strigă cătră Moisi: și rugându-se Moisi Domnului, focul se stinse.
3 Și numiră locul acela Tabera, pentru că focul Domnului se aprinsese între ei.
4 Și amestecătură de tot felul de oameni, care erà între ei erà lăcomă foarte; și chiar și fiii lui Israel începura a se plânge, zicând: Cine va da nouă carne să mâncăm?
5 Adusu-ne-am aminte de peștii, pre care-i mâncam în Egipt degeaba, de castraveți și de zemoși și de praji și de ceapă și de usturoiu;
6 Și acum sufletul nostru s'a uscat: nimica nu este, decât numai mana aceasta înaintea ochilor noștri;
7 (Și mana erà ca semânța de coriandru, și coloarea ei erà ca coloarea de bedelion.
8 Și poporul merse; și culese; și o măcinară în moară, sau o sdrobiră în piuă, și o ferseră în oale și făcură dintr'însa plăcinte; și gustul ei erà ca și gustul unei plăcinte cu oleiu.
9 Și când cădeà roua preste tabără noaptea, cădeà și mana de asupra).
10 Și Moisi auzì pre popor plângând prin familiile lor, pre fiecare la ușa cortului său, și mânia Domnului se aprinse foarte, și aceasta fu rău și înaintea lui Moisi.
11 Și Moisi zise cătră Domnul: Pentru ce amărăști într'atâta pre servul tău? și pentru ce nu aflai har înaintea ochilor tăi, de ai pus asupra mea sarcina întregului acestui popor?
12 Au doară eu am conceput pre tot poporul acesta? au doară eu l-am născut? ca să-mi poți zice: Poartă-l în sânul tău, cum poartă doica pre cel sugător, până la pământul, pre care tu cu jurământ l-ai promis părinților săi.
13 De unde să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? că ei plâng cătră mine, zicând: Dă-ne carne, ca să mâncăm;
14 Eu singur nu pot să port tot poporul, că este prea greu pentru mine.
15 Și dacă vrei să faci cu mine astfel, de am aflat har înaintea ta, rogu-te, omoară-mă mai bine; ca să nu văd însu-mi nenorocirea mea!
16 Și zise Domnul lui Moise: Adună-mi șaptezeci de bărbați dintre bătrânii poporului și căpeteniile lui, și adu-i înaintea cortului întrunirii, și să steà acolo cu tine.
17 Și eu mă voiu pogorî, și voiu vorbì acolo cu tine, și voiu luà din spiritul ce este în tine, și-l voiu pune preste dânșii, ca ei cu tine împreună să poarte greutatea poporului, și tu să nu o porți singur.
18 Și poporului să zici: Sfințiți-vă pentru mâne, și veți mâncà carne; că ați plâns la auzul Domnului, și ați zis: Cine ne va da carne, ca să mâncăm? că mai bine erà nouă în Egipt: deaceea Domnul vă va da carne, ca să mâncați.
19 Voi nu veți aveà de mâncat pentru o zi, nici pentru două zile, nici pentru cinci zile, nici pentru zece zile, nici pentru douăzeci de zile;
20 Ci pentru o lună de zile, până ce vă va ieși pe nas, și vi-se va face desgust; pentru că ați lepădat pre Domnul, care este între voi, și înaintea lui ați plâns, zicând: Oare pentru ce am ieșit din Egipt?
21 Și Moisi zise: Șase sute de mii de bărbați pedeștri este poporul între cari sunt eu; și tu zici: Carne voiu da lor, ca să mănânce o lună de zile.
22 Nu cumvà să se junghie toate cirezile și turmele pentru dânșii ca să-i îndestuleze? Sau nu cumvà să prindem toți peștii din mare pentru dânșii, ca să-i îndestuleze?
23 Și Domnul zise lui Moisi: Nu cumvà s'a scurtat mâna Domnului? acum vei vedeà, dacă cuvântul meu se împlinește sau nu.
24 Și Moisi ieși afară, și spuse poporului cuvintele Domnului, și adună șaptezeci bărbați dintre bătrânii poporului, și-i puse să steà împrejurul cortului.
25 Și Domnul se pogorî în nor, și vorbi cătră dânsul; și luă din spiritul ce erà într'însul, și-l puse preste cei șaptezeci de bătrâni: și așezându-se spiritul preste dânșii, ei profețiră; dară nu urmară.
26 Iar doi bărbați au rămas în tabără, numele unuia erà Eldad, și numele celuialalt Medad, și preste aceștia se așeză acel spirit: căci și ei erau dintre cei înscriși, deși nu ieșiră afară la cort; și ei profețeau în tabără.
27 Atunci veni alergând un băeat, și spuse lui Moisi, zicând: Eldad și Medad profețesc în tabără.
28 Și Iosua, fiul lui Nun, care serveà pre Moisi din juneță sa, răspunse, zicând: Domnul meu, Moisi, oprește-i pre ei!
29 Dară Moisi zise cătră dânsul: Nu cumvà ești gelos pentru mine? Dea Domnul, ca toți din poporul Domnului să fie profeți, și ca Domnul să trimeată spiritul său preste dânșii.
30 După aceea Moisi se întoarse în tabără, el și bătrânii lui Israel.
31 Și vânt ieși dela Domnul, și aduse prepelițe de preste mare, și le așeză preste tabără, cale de o zi încoace și cale de o zi încolo; și în tot împrejurul taberei de doi coți pe deasupra pământului.
32 Și poporul se sculă, toată acea zi și toată acea noapte, și toată cealaltă zi, și culese prepeliți; și care culese mai puțin culese zece omeri; și le întinseră jur împrejurul taberei.
33 Și încă fiind carnea între dinții lor, și până a nu fi încă mesteatată, mânia Domnului se aprinse asupra poporului, și Domnul lovi pre popor cu plagă mare foarte.
34 Și locul acela îl numiră Kibrot-taava, pentru că acolo fură îmmormântați toți cei din popor, cari erau lacomi.
35 Dela Kibrot-taava plecă poporul la Hazerot, și se oprî la Hazerot.