1 Și ridicându-se toată comunitatea, se puse a strigà, și poporul plânse în noaptea aceea.
2 Și toți fiii lui Israel murmurară asupra lui Moisi și asupra lui Aaron, și toată comunitatea le zise: Ce bine erà, de am fi murit în pământul Egiptului, sau de am fi murit în acest pustiu!
3 Pentru ce ne-a adus Domnul în pământul acesta, ca să cădem de sabie, și femeile noastre și copilașii noștri să se facă pradă? Au nu este mai bine pentru noi să ne întoarcem în Egipt?
4 Și ziseră unii cătră alții: Să ne punem cap, și să ne întoarcem în Egipt.
5 Și Moisi și Aaron căzură pe fețele lor, înaintea întregii adunări a comunității fiilor lui Israel.
6 Și Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, din cei ce iscodiră pământul, își rupseră veștmintele lor;
7 Și vorbiră cătră toată comunitatea fiilor lui Israel, zicând: Pământul, pre care noi l-am străbătut ca să-l iscodim, este pământ bun foarte, foarte;
8 Dacă Domnul va fi cu bunăvoință pentru noi, el ne va aduce în pământul acela, și-l va da nouă, pământ în care curge lapte și miere;
9 Numai nu vă sculați în contra Domnului, și nu vă temeți de poporul pământului aceluia, că ei pâne vor fi pentru noi; umbrirea lor s'a depărtat dela dânșii, și Domnul este cu noi; nu vă temeți de ei.
10 Iar toată comunitatea vorbì, ca să-i ucidă cu pietri. Și mărirea Domnului se arătă în cortul întrunirii înaintea tutulor fiilor lui Israel.
11 Și Domnul zise lui Moisi: Până când mă va nesocoti poporul acesta? și până când nu-mi vor crede ei, după toate semnele ce le făcui eu între dânșii?
12 Cu moarte îl voiu lovi, și-l voiu stârpi; iar pre tine te voiu face să ajungi popor mai mare și mai tare decât dânsul.
13 Și Moisi zise cătră Domnul: Auzit-au Egiptenii, că tu din mijlocul lor ai scos pre poporul acesta prin puterea ta
14 Și au spus ei cătră locuitorii acestui pământ, cari au auzit și ei că tu, o Doamne, ești în mijlocul acestui popor, că tu Domnul te arăți, că să te vază chiar cu ochii, și că norul tău șade deasupra lor, și că tu mergi înaintea lor, ziua în stâlp de nor, și noaptea în stâlp de foc;
15 Și de cumvà ai omorî pre poporul acesta ca pre un singur om, atunci națiunile, cari au auzit de numele tău, ar zice:
16 Fiindcă Domnul nu putù să aducă pre poporul acesta în pământul, pre care cu jurământ l-a făgăduit lor, deaceea îi omorî în acest pustiu.
17 Și acum, rogu-te, mărească-se puterea ta, Doamne! după cum ai făgăduit, zicând:
18 Domnul este îndelung-răbdător și plin de milă; care iartă fărădelegea și păcatul, și care nu lasă nimic nepedepsit: care cercetează nedreptățile părinților în fii până în a treia și a patra generațiune.
19 Iartă, așa te rog, fărădelegea poporului acestuia, după mărimea milei tale, și după cum ai iertat poporului acestuia din Egipt și până aici.
20 Și Domnul zise: Iertatu-l-am, după cuvântul tău.
21 Și în adevăr, viu sunt, și mărirea Domnului va umpleà tot pământul:
22 Că toți acei bărbați, cari au văzut mărirea mea și semnele mele, pre care eu le-am făcut în Egipt și în pustiul acesta, și cari m'au cercat acum de zeceori, și de cuvântul meu n'au ascultat,
23 Nici unul nu va vedeà pământul acela, pre care cu jurământ l-am făgăduit părinților lor; și toți aceia, ce m'au desprețuit, nu-l vor vedeà:
24 Numai pre servul meu Caleb, fiindcă a fost alt spirit în el, și pe deplin a urmat după voia mea, voiu aduce pre el în pământul pre care l-a străbătut, și seminția lui îl va luà în stăpânire.
25 Amalekiții și Cananeii locuesc în această vale, deci voi mâne întorceți-vă, și plecați în pustiu pe calea spre Marea-Roșie.
26 Și Domnul vorbì lui Moisi și lui Aaron, zicând:
27 Până când să rabd eu această comunitate rea, care murmură în contra mea? eu, murmurele fiilor lui Israel, pre care le murmură contra mea, le-am auzit.
28 Spune lor: Viu sunt, zice Domnul, după cum ați vorbit în auzul meu, așa voiu face vouă.
29 În pustiu vor cădeà leșurile voastre și a tuturor acelora, cari au fost numărați dintre voi, după întreg numărul vostru, cei dela douăzeci de ani și mai sus, cari ați murmurat contra mea;
30 Nu veți intrà în pământul acela, pentru care mi-am ridicat mâna mea, că voiu face să-l locuiți, afară de Caleb, fiul lui Iefune, și de Iosua, fiul lui Nun;
31 Iar pre pruncii voștri despre cari ați zis voi, că ei se vor face pradă, eu pre aceia îi voiu aduce, ca ei să cunoască pământul acela, care voi ați desprețuit.
32 Cât pentru voi, leșurile voastre vor cădeà în acest pustiu:
33 Și fii voștri vor pășunà în acest pustiu patruzeci de ani și vor purtà pedeapsa abaterii voastre, până ce toate leșurile voastre se vor pierde în pustiu.
34 După numărul zilelor, în cari voi ați iscodit pământul, patruzeci de zile, de toată ziua câte un an, veți purtà pedeapsa nedreptăților voastre, adecă patruzeci de ani, și veți cunoaște ce va să zică, când mă retrag dela voi.
35 Eu Domnul am zis, și cu adevărat voiu face aceasta întregii acestei comunități rele, care s'a strâns asupra mea; ei în acest pustiu se vor pierde, și aici vor murì.
36 Și bărbații aceia, pre cari îi trimisese Moisi, ca să iscodească pământul, și cari, după ce se întoarseră, făcură să murmure toată comunitatea în contra lui, foarte defăimând acel pământ:
37 Acei bărbați, cari vorbiseră rău de pământul acela, muriră de plagă înaintea Domnului.
38 Iar Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, rămaseră vii din bărbații, cari merseră să iscodească pământul.
39 Și după ce spuse Moisi aceste cuvinte tutulor fiilor lui Israel, se bocì poporul foarte.
40 Și sculându-se de dimineață, se suiră pe vârful muntelui, zicând: Iată-ne! Să ne suim la locul acela, pre care l-a făgăduit Domnul: căci noi am păcătuit.
41 Atunci le zise Moisi: Pentru ce călcați astfel ordinele Domnului? căci aceasta nu va izbutì.
42 Nu vă suiți, că Domnul nu este în mijlocul vostru; ca nu cumvà să fiți bătuți de inamicii voștri.
43 Că Amalekiții și Cananeii acolo sunt dinaintea voastră, și de a lor sabie veți cădeà: că voi încetând a urmà Domnului, nici Domnul nu va fi cu voi.
44 Şi ei îndărătnicindu-se, se suiră pe vârful muntelui; dară chivotul legii Domnului şi Moisi nu se mişcară din tabără.
45 Atunci se pogorîră Amalekiţii şi Cananeii, cari locuiau pe acel munte, şi bătându-i îi împrăştiară până la Horma.