1 Și Balaam zise lui Balak: Zidește-mi aici șapte altare, și-mi pregătește aici șapte viței și șapte berbeci.
2 Și Balak făcu, precum zise Balaam: și Balak și Balaam aduseră câte un vițel și câte un berbece pe fiecare altar.
3 Și zise Balaam lui Balak: Stăi lângă arderea de tot a ta, și eu mă voiu duce: poate mă va întâmpină Domnul, și ceeace-mi va arătà voiu spune ție. Și el se duse pe un vârf de munte.
4 Și Dumnezeu întâmpină pre Balaam: și acesta îi zise: Eu șapte altare am făcut, și pe tot altarul am adus câte un berbece și câte un vițel.
5 Și Domnul puse cuvântul în gura lui Balaam, și zise: Întoarce-te la Balak, și așa să-i vorbești.
6 Și el se întoarse la el, și iată el stà lângă arderea de tot a sa, el și toți mai marii Moabului.
7 Și rosti el cuvântul său parabolic, și zise: Din Siria mă aduse Balak, regele Moabului, Din munții răsăritului, zicând: Vino! blesteamă-mi pre Iacob, Vino, defaimă-mi pre Israel:
8 Cum să blestem eu pre cel ce nu-l blestemă Dumnezeu? Și cum să defaim pre cel ce nu-l defaimă Dumnezeu.
9 Că mă uit depe vârfurile stâncilor, Și-l văd pre el depe dealuri. Iată! acest popor locuește deosebit. Și nu se numără la alte popoare.
10 Cine poate numără pulberea lui Iacob și numărul numai din a patra parte a lui Israel? O, de ar murì sufletul meu moartea celor drepți? Și sfârșitul meu să fie ca și al lor!
11 Și Balak zise lui Balaam: Ce mi-ai făcut? Eu te-am luat, ca pre inamicii mei să-i blestemi, și iată! tu-i binecuvintezi?
12 Și el răspunse, și zise: Au nu voiu căutà să vorbesc aceeace mi-a pus Domnul în gură-mi?
13 Și Balak zise cătră dânsul: Vino, rogu-te, cu mine într'alt loc, de unde poți să-l vezi (că tu de aici numai o parte a lui o vezi, iar pre tot poporul nu-l vezi); și mi-l blestemă de acolo!
14 Și-l luă în țarina păzitorilor, spre vârful Pisga; și zidi șapte altare, și pe fiecare altar aduse câte un vițel și câte un berbece.
15 Și Balaam zise lui Balak: Stăi aicia lângă arderea de tot a ta, și eu acolo voiu întâmpinà pre Domnul.
16 Și Domnul întâmpină pre Balaam, și puse cuvânt în gura lui, și zise: Întoarce-te la Balak, și așa să vorbești.
17 Și el venì la dânsul, și iată el stà lângă arderea de tot a sa, și cu dânsul mai marii Moabului. Și Balak zise lui: ce a zis Domnul?
18 Și rostì el cuvântul său parabolic, și zise: Scoală-te, Balak, și ascultă! Ia în urechi cuvintele mele, tu fiul lui Zippor!
19 Dumnezeu nu este om, ca să mință, Nici fiu de om ca să-i pară rău; El a zis, au nu va face? Vorbit-a, au nu va împlinì?
20 Iată eu primit-am să binecuvintez: Da, el a binecuvântat, și eu nu pot întoarce.
21 El nu zărește nici o răutate în Iacob, Și nu vede nici o nedreptate în Israel, Domnul Dumnezeul său este cu dânsul, Cânt triumfal de regi se aude în mijlocul lui.
22 Dumnezeu scoase pre ei din Egipt; Tăria lui este ca aceea a unicornului.
23 Nu e descântec în contra lui Iacob, Nici găcitură în contra lui Israel; La timpul său se va zice despre Iacob și despre Israel cele ce a făcut Dumnezeu cu el.
24 Iată acest popor! ca un leu se va sculà, Și ca o leoaică se va rădicà; El nu se va culcà, până ce nu-și va mâncà prada, Și nu va bea sângele celor uciși.
25 Și zise Balak lui Balaam: Tu nici să nu-l blestemi, nici să nu-l binecuvintezi.
26 Iar Balaam răspunse și zise lui Balak: Au nu ți-am vorbit eu și ți-am zis, că cu voiu face toate câte-mi va zice Domnul?
27 Și Balak zise lui Balaam: Vino, rogu-te! te voiu duce într'alt loc; poate să placă lui Dumnezeu, ca tu să mi-l blestemi de acolo.
28 Și luând Balak pre Balaam, îl duse pe vârful muntelui Peor, care privește spre deșert.
29 Și Balaam zise lui Balak: Zidește-mi aicia șapte altare, și-mi pregătește aicia șapte viței și șapte berbeci.
30 Și Balak făcù așa, precum îi zise Balaam, și aduse pe fiecare altar câte un vițel și câte un berbece.