1 Și Balaam văzând, că Domnului îi place să binecuvinteze pre Israel, nu merse ca alte dăți, spre a căutà descântece, ci-și înturnă fața sa spre pustiu.
2 Și ridicându-și Balaam ochii săi, văzù pre Israel șezând în corturi, după semințiile sale; și venì preste dânsul Spiritul lui Dumnezeu.
3 Și rostì cuvântul său parabolic, și zise: Așa zice Balaam, fiul lui Beor, Așa zice bărbatul cel cu ochi deschiși.
4 Așa zice acel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Cel ce vede viziunea acelui Atotputernic, Care căzând în uimire, ochii își are deschiși:
5 Cât de frumoase sunt corturile tale, Iacobe! Locuințele tale, Israele!
6 Se întind ca văile, Ca grădinile cele depe lângă râuri, Ca arborii de alee, pre care i-a plantat Domnul, Ca cedrii depe lângă ape!
7 Apa curge din gălețele sale, Și seminția sa este ca apele cele mari; Mai mare de cât Agag regele lui, Și împărăția lui se înalță.
8 Dumnezeu îl scoase pre el din Egipt, Tăria lui este ca aceea a unicornului; El perde pre națiunile, pre inamicii lui, Și oasele lor le sdrobește, Și cu săgețile sale îi străpunge.
9 El s'a plecat, el s'a culcat ca un leu, Și ca o leoaică: cine-l va deșteptà? Tot cel ce te binecuvîntează pre tine, binecuvântat să fie, Și cel ce te blestemă pre tine, blestemat să fie.
10 Și Balak se aprinse de mânie contra lui Balamm, și lovindu-și palmele, zise Balaam: Ca să-mi blestemi pre inamicii mei te-am chemat, și iată tu i-ai binecuvântat, acum de trei ori!
11 Acum dară fugi la locul tău: eu ziseiu: Te voiu onorà; dară iată Domnul te-a oprit de a fi onorat.
12 Și Balaam zise cătră Balak: Au n'am vorbit eu și trimișilor tăi, pre cari i-ai trimis la mine zicând:
13 De mi-ar da Balak casa sa plină de argint și de aur, eu n'aș puteà călcà cuvântul Domnului, și să fac nici bine nici rău din capul meu; ceeace-mi va zice Domnul, eu aceea voiu vorbì.
14 Și acum iată, eu mă duc la poporul meu; deci vino, și eu te voiu învățà ceeace acest popor va face poporului tău în timpurile cele de apoi.
15 Și el rostì cuvântul său parabolic, zicând: Așà zice Balaam, fiul lui Beor, Așà zice bărbatul cel cu ochii deschiși.
16 Așà zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Și care are cunoștința celui Prea înalt, Cel ce vede viziunea celui Atotputernic, Carele căzând în uimire, ochii și-are deschiși:
17 Văz pre acesta, deși încă nu este; Eu îl privesc, deși acum nu este: O stea va resărì din Iacob, Și un sceptru se va sculà din Israel, Care va sfărîmà laturile Moabului, Și va perde pre toți fiii fortărețelor.
18 Și Edomul va fi stăpânirea sa, Și Seirul va fi moștenire inamicilor săi, Și Israel se va purtà voinicește.
19 Și va domnì cel născut din Iacob, Și va perde pre cel scăpat din cetate.
20 Și văzând el pre Amalek, rostì cuvântul său parabolic, și zise: Amalek este întâiul dintre națiuni, Dară sfârșitul lui este peirea.
21 Și văzând el pre Kenei, rostì cuvântul său parabolic, și zise: Tare foarte este locuința ta, Și pe piatră ți-ai pus cuibul tău.
22 Totuși Cain se va pustiì! Până atunci, până ce Assur te va luà prins.
23 Și el rostì cuvântul său parabolic, și zise: O! Cine va mai puteà trăì, Când Dumnezeu va face aceasta!
24 Și corăbii vor venì din țărmurile Chittimului, Și vor asuprì pre Assur, și vor asuprì pre Eber, Și în urmă și el va peri.
25 Și Balaam se sculă, și merse și se întoarse la locul său; asemenea și Balak se duse pre calea sa.