1 ȘI Domnul vorbì lui Moisi în pustiul Sinai, în luna întâia din anul al doilea după ieșirea lui Israel din pământul Egiptului, zicând:
2 Fiii lui Israel să facă paștile la timpul său.
3 În a patrusprezecea zi a lunei acesteia, cătră seară să le faceți, la timpul său; după toate legile lor, și după toate datinele lor să le faceți.
4 Și Moisi vorbì fiilor lui Israel, ca ei să facă paștile.
5 Și ei făcură paștele în luna întâia, în a patrusprezecea zi a lunei, cătră seară, în pustiul Sinai; după toate câte poruncì Domnul lui Moisi, așa făcură fiii lui Israel.
6 Și au fost bărbați, cari erau necurați, fiindcă se atinseseră de om mort, și nu puteau face paștile într'aceea zi: aceștia veniră înaintea lui Moisi și înaintea lui Aaron într'aceea zi:
7 Și acești bărbați ziseră: Noi necurați suntem pentru atingerea de om mort; pentru ce să fim lipsiți de a aduce dar Domnului la timpul său între fiii lui Israel?
8 Și Moisi le zise: Stați să aud ce va poruncì Domnul pentru voi.
9 Și Domnul vorbì lui Moisi, zicând:
10 Vorbește fiilor lui Israel, zicând: Dacă carevă dintre voi sau din generațiunile voastre ar fi necurat pentru atingerea de vre-un mort sau pe cale departe, totuși el să facă paști Domnului:
11 În luna a doua, în a patrusprezecea zi cătră seară, să le facă, și cu azime și cu ierburi amari să le mănânce.
12 Ei dintr'însele să nu lase pe dimineață, și os să nu frângă dintr'însele; după toate legile paștilor să le facă pre ele.
13 Iar bărbatul care nu va fi necurat, și nu va fi pe cale, și se va abține de a face paștile, stârpi-se-va sufletul acela din poporul său, că el n'a adus darul Domnului la timpul său; bărbatul acela va purtà păcatul său.
14 Și dacă va locuì între voi vre-un străin, și acesta ar voi să facă paștile Domnului, el să le facă după legea paștilor, și după datinele lor. Tot aceeași lege să fie vouă pentru cel străin ca și pentru cel moștean.
15 Și în ziua în care fu ridicat locașul, nor acoperì locașul cortului mărturiei; și seara erà în chip de foc deasupra locașului până dimineața.
16 Așa a fost neîncetat: nor îi acopereà ziua, și noaptea se păreà foc.
17 Și îndată ce se ridicà norul depe cort, fiii lui Israel porneau; și în locul, unde stăteà norul, acolo fiii lui Israel tăbărau.
18 După cuvântul Domnului plecau fiii lui Israel, și după cuvântul Domnului rămăneau în tabără: în toate zilele câte stăteà norul deasupra locașului, rămăneau în tabără.
19 Și când stà norul zile multe deasupra locașului, atunci fiii lui Israel păzeau cele de păzit ale Domnului, și nu plecau.
20 Și dacă norul stà puține zile deasupra locașului, ei tăbărau după cuvântul Domnului, și plecau după cuvântul Domnului.
21 Și dacă norul stà de cu seară până dimineața, și dimineața norul se ridicà, atunci și ei plecau; sau după o zi și noapte, dacă se ridicà norul, ei plecau;
22 Sau două zile sau o lună sau timp mai lung, de stà norul deasupra locașului, rămânând pe el, fiii lui Israel rămăneau în taberile lor, și nu plecau: și de se ridicà acesta, și ei plecau.
23 După cuvântul Domnului tăbărau, și după cuvântul Domnului plecau; păziau cele de păzit ale Domnului, după cuvântul Domnului dat prin Moisi.