1 Viziunea lui Obadia. Aşà zice Domnul, Dumnezeul, despre Edom: Auzit-am ştire dela Domnul, Şi sol trimisu-s'a între popoare: Haideţi, şi să ne sculăm cu resbel asupra lui!
2 Iată, te-am făcut mic între popoare; Eşti dispreţuit foarte;
3 Sumeţia inimii tale te-a amăgit, Tu cel ce locueşti în spărturile stâncilor; Fiind că locuinţa ta este sus, Tu zici în inima ta: Cine mă va plecà la pământ?
4 De te vei înălţà, ca şi vulturul, Şi de vei pune cuibul tău între stele, Şi de acolo te voiu plecà, zice Domnul.
5 De ar fi intrat la tine furi Sau hoţi de noapte, (Cât eşti de pustiit!) Oare n'ar fi furat numai cele de ajuns pentru ei? Sau de ar fi intrat la tine culegător de vie, Oare ei n'ar fi lăsat ceva struguri?
6 Cât de cu amănuntul s'a cercetat Esau! Şi s'a descoperit comorile lui!
7 Până la hotare te-au petrecut toţi cei in legături cu tine; Cei ce erau în pace cu tine, te-au amăgit, Şi te-au întrecut: Cei ce mâncau pânea ta întins-au cursă supt tine; Nu este într'însul înţelegere.
8 În ziua aceea, zice Domnul, Au nu voiu pierde din Edom chiar şi pe înţelepţii, Şi priceperea depe muntele lui Esau?
9 Şi vitejii tăi, Temane! se vor spăimântà, Ca aşà să se stârpească prin junghere tot omul din muntele lui Esau.
10 Pentru silnicia ta către fratele tău Iacob Te va acoperi ruşinea, şi vei fi stârpit pentru totdeauna;
11 În ziua în care ai stătut faţă, În ziua în care străinii au dus prinsă oastea sa, Şi cei de alt neam au intrat în porţile lui; Când au apucat sorţ asupra Ierusalimului, Fost-ai şi tu ca unul din ei.
12 Dar tu nu trebuiai să te veseleşti în ziua năcazulul fratelui tău, În ziua pierderii lui; Nici trebuiai să te bucuri asupra fiilor lui Iuda În ziua peirii lor; Nici trebuiai să vorbeşti mândru în ziua strâmtorării lor.
13 Nu trebuiai să intri in poarta poporului meu În ziua dărăpănării lor; Nici nu trebuiai să te bucuri de nenorocirea lor În ziua dărăpănării lor; Nici nu trebuiai să pui mâna și tu pe averea lor În ziua dărăpănării lor;
14 Nici nu trebuiai să te ații la răspântii, Ca să stârpești pe cei din ei, care scăpau, Nici să trădezi pe rămașii lor În ziua strâmtorării lor.
15 Căci aproape este ziua Domnului asupra tuturor popoarelor: Cum ai făcut, așa ți se va face; Faptele tale întoarce-se-vor asupra capului tău.
16 Căci precum ați băut cupa mâniei, Voi, cei depe muntele cel sfânt al meu, Așa vor beà pururea toate popoarele; Da, vor beà și vor sorbì tot, Și vor fi, ca cum nici n'ar fi fost.
17 Dar pe muntele Sionului va fi scăpare, Și el va fi sfânt; Și casa lui Iacob va stăpânì moștenirea lor.
18 Și casa lui Iacob va fi focul; Și casa lui Iosif flacăra, Iar casa lui Esau miriștea; Și se vor aprinde între ei, și-i vor mistuì, Și nu va rămâneà nici o rămășiță casei lui Esau: Căci Domnul a vorbit.
19 Și cei dela amează-zi vor stăpânì muntele lui Esau, Și cei din șes pământul Filistenilor; Vor stăpânì câmpia lui Efraim și câmpia Samariei; Și Beniamin va stăpânì Galaadul;
20 Și cei prinși din oastea fiilor lui Israel Vor stăpânì pământul Cananeilor până la Zerepta; Și cei prinși ai Ierusalimului ce sunt în Sefarad Vor stăpânì cetățile dela amează-zi.
21 Și se vor suì mântuitori în muntele Sionului Ca să judece muntele lui Esau; Și împărăția va fi a Domnului.