1 Deci dacă este vre un îndemn în Hristos, dacă este vre-o mângăere de iubire, dacă este vre-o împărtășire a duhului, dacă este vre-o inimă și îndurare,
2 Împliniți-mi bucuria ca să gândiți aceeași, având aceeași iubire, într'un cuget gândind aceeași,
3 Negândind nimic în măsura zavistiei, nici a măririi deșarte, ci cu smerenie unii pe alții socotind mai pe sus decât pe sine însuși,
4 Nu căutând fiecare ale sale, ci fiecare și cele ale altora.
5 Simțiți în voi aceasta ce fù simțit și în Hristos Iisus,
6 Care, în formă de Dumnezeu fiind, nu socotì drept o răpire a fi de-o potrivă cu Dumnezeu,
7 Ci se golì pe sine însuși, luând formă de rob, în asemănare de oameni arătându-se și în înfățișare aflat fiind ca om,
8 S'a smerit pe sine, ascultător fiind până la moarte, moarte însă de cruce.
9 Deaceea și Dumnezeu l-a înălțat foarte sus și i-a dăruit numele, care este mai presus de orice nume,
10 Ca în numele lui Iisus să se plece orice genunchiu al celor cerești și al celor pământești și al celor de supt pământ,
11 Și orice limbă să mărturisească spre mărirea lui Dumnezeu Tatăl, că Domn este Iisus Hristos.
12 Astfel dar iubiții mei, după cum totdeauna m'ați ascultat, desăvârșiți cu teamă și frică mântuirea voastră, nu numai ca fiind eu de față, ci cu mult mai vârtos acum în lipsa mea;
13 Căci Dumnezeu este care lucrează în voi și să voiți și să lucrați pentru buna sa voință.
14 Faceți tot, fără cârtiri și fără îndoeli,
15 Ca să fiți curați și fără răutate copii ai lui Dumnezeu, desăvârșiți în mijlocul unui neam strâmb și sucit, între care vă arătați ca luminători în lume,
16 Având la voi cuvântul vieții, spre laudă pentru mine, la ziua lui Hristos, că nu în deșert am alergat, nici în deșert m'am ostenit.
17 Ci și dacă mi-se varsă sângele la jertfirea și slujirea preoțească a credinții voastre, mă bucur și vă urez bine vouă tuturor;
18 Și chiar de aceasta bucurați-vă și voi și urați-mi bine.
19 Nădăjduesc dar în Domnul Iisus ca să vă trimit îndată pe Timoteu, pentru ca să fiu și eu cu inimă bună după ce voiu fi cunoscut cele ale voastre.
20 Căci nu am de același gând cu mine pe nimenea, care va îngriji în ființa adevărului de cele ale voastre;
21 Pentru că toți caută cele ale lor, nu cele ale lui Hristos Iisus.
22 Încecarea lui însă o cunoașteți, că el ca un copil părintelui a slujit împreună cu mine pentru evanghelie
23 Pe acesta deci nădăjduesc să-l trimit îndată ce voiu fi văzut oarecum cele pentru mine;
24 Am însă încredere în Domnul că și eu voiu veni în curând.
25 Am socotit dar de trebuință să trimit la voi pe Epafrodit, fratele și împreună lucrătorul și împreună luptătorul meu, iar al vostru trimis și slujitor al trebuinții mele
26 Fiindcă vă dorià pe voi toți și erà foarte turburat, pentru că ați auzit că a fost bolnav.
27 Și într'adevăr bolnav a fost aproape de moarte; dar Dumnezeu avù milă de dânsul, și nu numai de dânsul, ci și de mine, ca să nu am întristare peste în- tristare.
28 Deci l-am trimis mai în grabă, ca văzându-l să vă bucurați iarăși și eu să fiu mai neîntristat.
29 Primiți-l dar în Domnul cu toată bucuria, și aveți în cinste pe unii ca aceștia,
30 Fiindcă pentru lucrul lui Hristos s'a apropiat până la moarte, după ce s'a pus cu sufletul în primejdie, pentru ca să împlinească lipsa voastră în slujirea către mine.