Eterniseed

Proverbele 1

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel;

2 Pentru ca să se cunoască înțelepciunea și învățătura, Pentru ca să se priceapă cuvintele minții,

3 Pentru ca să capete învățătura prevederii, Dreptății, judecății sănătoase și echității;

4 Pentru a da agerime de minte celor proști, Cunoștință și prevedere celor tănări;

5 Ca auzindu-le înțeleptul, mai învățat să se facă, Și cel cu pricepere cârmuire de sine să câștige;

6 Și să priceapă proverbul și vorbirea adâncă, Cuvintele înțelepților și cimiliturile lor. Îndemnări și deșteptări.

7 Începutul științei este temerea de Domnul. Dar nebunii înțelepciunea și învățătura le nesocotesc.

8 Ascultă, fiule, învățătura părintelui tău, Și nu părăsi ceeace te-a învățat muma ta.

9 Căci cunună plăcută ele vor fi pentru capul tău, Și lanț prețios în jurul gâtului tău. A se feri de ispite.

10 Fiule, de vor căută păcătoșii să te ademenească, tu nu te învoi;

11 De vor zice: „Vino cu noi; să pândim sânge; Să întindem curse fără cuvânt celui nevinovat;

12 Să-i înghițim de vii, ca infernul, Și pre cei întregi, ca pre cei ce se pogoară în mormânt;

13 Să găsim averi scumpe de tot felul, Și să umplem casele noastre de prăzi:

14 Pune sorțul tău cu noi, Și o pungă va fi pentru noi toți.“

15 Fiule, pe un drum cu ei să nu umbli, Ci oprește piciorul tău dela cărarea lor!

16 Că picioarele lor la răutate aleargă, Și grabnice sunt a vărsă sânge.

17 Nu în zădar se întinde lațul În fața a tot ce are aripi;

18 Așa pândesc aceștia sângele acelora, Și întind cursă chiar asupra vieței lor;

19 Așa sunt căile tutulor celor ce caută un câștig nedrept; Posesorul lui îi ia viața. Pedeapsa neascultătorilor.

20 Iar înțelepciunea în locuri deschise țipă, În uliți face să se audă vocea ei;

21 Ea strigă în răspântii, În intrarea porților, în cetate, zice cuvintele acestea:

22 „Până când, proștilor, veți iubi prostia? Și batjocoritorii se vor plăcea în batjocură, Și nebunii vor urî cuminția?

23 Întoarceți-vă la îndemnul meu, Iacă, vă voiu revărsă spiritul meu, Vă voiu face să cunoașteți cuvintele mele.

24 Deoarece strigat-am, și n'ați voit a auzi, Și am întins mâna mea, și nimenea nu a ascultat;

25 Ci ați lepădat orice sfat al meu, Și n'ați voit de îndemnul meu:

26 Deaceea și eu voiu râde de nenorocirea voastră, Și-mi voiu bate joc, când va ajunge frica voastră.

27 Când ca un vârtej vă va năvăli frica voastră, Și ca o furtună va sosi nenorocirea voastră, Când vor veni preste voi lipsă și strâmtorare;

28 Atuncia mă vor chiemă, dar eu nu voiu răspunde, Mă vor căută, dar nu mă vor află:

29 Fiindcă au urât știința, Și frica Domnului nu au ales-o;

30 Sfatul meu nu l-au voit, Și au disprețuit orice îndemn al meu;

31 Mănânce deci fructul urmărei lor, Și sature-se din sfaturile lor.

32 Căci pre cei proști însăși fărădelegea îi omoară, Și pre nebuni însăși nepăsarea lor îi pierde.

33 Dar cel ce pre mine mă ascultă, va locui în siguranță, Și liniștit, fără frică de orice rău.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.