1 Cumpăna amăgitoare este uriciune Domnului, Iar greutățile depline îi sunt plăcute.
2 De vine îmmândrirea, vine și rușinea, Iar cu cei modești este întelepciunea.
3 Neprihănirea celor onești, ea îi conduce, Iar viclenia celor vânzători îi strică.
4 Nimic nu folosește avuția în ziua mâniei, Iar dreptatea mântuie de moarte.
5 Dreptatea celui fără prihană dreaptă face calea lui, Iar fnelegiuitul în chiar nelegiuirea sa va cădeà.
6 Dreptatea celor onești îi mântuie, Iar cei vânzători chiar în lăcomia lor se prind.
7 Cu moartea omul rău pierde și așteptarea sa, Și speranța făcătorilor de rele va pierì.
8 Dreptul se mântuie din nevoi, Și nelegiuitul vine în locul său.
9 Fățarnicul pierde pre aproapele său cu gura sa, Dar scăpà-vor de ea prin înțelepciunea lor cei drepți.
10 De fericirea drepților se bucură cetatea, Și la peirea nelegiuiților se fac cântări de bucurie. Cetatea se înalță prin binecuvântarea celor onești,
11 Dar se surpă prin gura celor nelegiuiți.
12 Cel ce defaimă pre aproapele său este fără de minte, Iar cumintele tace.
13 Vorbitorul de rău descopere secretele, Iar cel cu minte credincioasă ascunde lucrul.
14 Unde nu este conducere, poporul cade, Iar mântuirea vine dela mulțimea celor cu bunsfat.
15 Rău foarte ajunge cel ce se pune chezaș pentru un străin, Iar cel ce urăște darea de mână, este în siguranță.
16 Femeia plăcută capătă onoare, Și cei puternici capătă averi.
17 Omul milos șieși face bine, Iar cel crud carnea sa însăși o chinuiește.
18 Nelegiuitul își dobândește câștig amăgitor, Iar cel ce seamână dreptate, plată sigură.
19 Precum dreptatea duce la viață, Așà cel ce urmărește răul merge la moarte.
20 Urâciuni sunt Domnului cei cu inimă înrăutățită, Dar bineplăcuți ii sunt cei ce umblă în neprihănire.
21 Din neam în neam cel rău nu va rămâneà nepedepsit, Iar semânța celor drepți se va mântuì.
22 Inel de aur în râtul porcului, Este femeia frumoasă fără de minte.
23 Dorința drepților nu este decât bună, Așteptarea reilor, mânia.
24 Unul împarte, și mai avut încă se face, Altul oprește mai mult decât se cuvine, dar numai spre lipsa sa.
25 Sufletul binefăcător se îngrașă, Și cel ce adapă, însuși se va adăpà.
26 Cel ce oprește grânele, pre acela îl blestemă poporul, Dar binecuvântare este pe capul celui ce le vinde.
27 Cel ce caută cele bune, bunăvoință capătă, Iar cel ce caută rele, rău i-se va întâmplà.
28 Cel ce se încrede în avuția sa, cădeà-va, Dar ca frunza vor înverzì cei drepți.
29 Cel ce chinuiește casa sa vânt va stăpânì, Și cel nesocotit va ajunge sclavul celui înțelept cu inima.
30 Fructul dreptului este pom al vieței, Și cel ce câștigă inimele, înțelept este.
31 Iacă, dreptului i-se va răsplătì pe pământ, Cu cât mai mult încă nelegiuitului și păcătosului.