1 Cel ce iubește povața, iubește știința, Iar cel ce urăște mustrarea, prost rămâne.
2 Cel bun află bunăvoință dela Domnul, Iar pre omul uneltitor de rele îl condamnă.
3 Nimenea nu se va întărì prin nelegiuire, Dar rădăcina drepților nu se va clătì.
4 Femeia virtuoasă este coroana bărbatului său, Iar cea aducătoare de rușine este ca putregaiul în oasele lui.
5 Gândurile drepților țintesc la dreptate, Iar sfaturile nelegiuiților la înșelăciune.
6 Vorbele nelegiuiților sunt la pânda sângelui, Iar gura celor onești îi va scăpà.
7 Nelegiuiții se răstoarnă, și nu mai sunt, Iar casa drepților va stà.
8 După a sa minte se laudă bărbatul, Iar cel ce are inimă înrăutățită, spre dispreț va fi.
9 Mai bun este acela ce nu se fălește, și are sclav, Decât cel ce face pre mândru, și n'are pâne.
10 Dreptul știe până și trebuințele animalelor sale, Iar inima nelegiuiților este crudă.
11 Cel ce lucrează ogorul său, se va săturà de pâne; Iar cel ce umblă după deșertăciuni, este lipsit de minte.
12 Nelegiuitul dorește întărirea răilor, Iar rădăcinele drepților dau acestora tăria lor.
13 Este o cursă rea în păcatul buzelor, Iar dreptul va ieși din strâmtorare.
14 Sătură-se-va omul de bunuri cu însuși fructul gurei sale, Și dă-se-va omului plata mânelor sale.
15 În ochii nebunului dreaptă este calea sa, Dar cel ce ascultă sfatul, este înțelept.
16 Nesocotitul pe dată își vădește mânia sa, Iar cel cu minte ascultă ocara.
17 Cel ce mărturisește adevărul, dă mărturii drepte, Iar marturul mincinos înșelăciune.
18 Vorbele unora sunt ca loviturile de sabie, Iar limba înțelepților este vindecare;
19 Buza adevărului în veci se va întări, Iar limba minciunei numai o clipă.
20 Înșelăciune au în inimă cei ce urzesc rele, Iar cei ce sfătuesc la pace, simt bucurie.
21 Celui drept nici un rău nu i-se va întâmplă, Iar cei nelegiuiți se vor covârși de nenorociri.
22 Uriciune sunt Domnului buzele mincinoase, Iar aceia ce lucrează cu credincioșie, sunt plăcerea lui.
23 Omul cu minte ascunde știința, Iar inima nebunilor proclamă nebunia lor.
24 Mâna celor harnici domnește, Iar cea leneșă plătește dare.
25 Întristare în inimă pleacă pre om, Și cuvântul bun îl veselește.
26 Cel drept conduce și pre aproapele lui, Iar calea nelegiuiților îi rătăcește.
27 Leneșul nici nu frige ceea ce a vânat; Bun scump omului este hărnicia.
28 Pe cărarea dreptății este viața, Și calea cărărei sale nu duce la moarte.