Eterniseed

Proverbele 14

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Toată femeia înțeleaptă zidește casa sa, Iar cea nebună o surpă cu însăși mânile sale.

2 Cel ce cu dreptate se poartă, teme-se de Domnul, Iar cel, ale cărui căi strâmbe sunt, îl nesocotește.

3 Chiar gura nesocotitului este vargă pentru mândria sa, Iar buzele înțelepților îi păzesc.

4 Unde nu sunt boi, ieslele curate sunt, Dar mult câștig se scoate din puterea boului

5 Martorul credincios nu minte. Dar martorul mincinos minciuni spune.

6 Derâzătorul caută înțelepciunea, dar nu o găsește, Iar celui cu știință la îndemână îi este.

7 Depărtează-te de nebun, Căci nu vei aflà la dânsul buzele științei.

8 Înțelepciunea celui cuminte este d'a înțelege calea sa, Iar nebunia nebunilor îi amăgește.

9 Cei nesocotiți glumesc cu păcatele, Dar între cei onești este bunăvoință.

10 Inima singură știe întristarea sa, Și în bucuria ei nu se amestecă un străin.

11 Casa celor nelegiuiți dărâmà-se-va, Dar cortul celor drepți va înflorì.

12 Sunt căi ce drepte se par omului că sunt, Iar la urmă arată-se căi conducătoare la moarte.

13 Chiar în mijlocul râsului se mâhnește inima, Și sfârșitul acelei bucurii fi-va întristarea.

14 Cel cu inimă abătută dela Domnul săturà-se-va de căile lui, Și omul cel bun din ceea ce este în el.

15 Prostul crede toate vorbele, Iar cel cuminte ia seamă la pașii săi.

16 Înțeleptul se teme și se depărtează de rău, Dar nebunul se îngâmfează și este fără temere.

17 Cel iute la mânie face prostii, Și bărbatul viclean este urât.

18 Cei proști moștenesc prostii, Dar cei cuminți se cunună cu știința.

19 Răii se pleacă celor buni, Și cei nelegiuiți înaintea porților celui drept.

20 Să- racul urât este chiar și aproapelui său, Dar număroși sunt amicii celui avut.

21 Cel ce desprețuește pre aproapele său păcătuește, Iar acela ce se îndură de cei săraci este fericit.

22 Au nu se rătăcesc cei ce urzesc rele? Dar iubire și credincioșie este partea celor ce se gândesc de bine.

23 În tot lucrul este câștig, Dar bolboroseala buzelor aduce numai lipsă.

24 Cununa înțelepților este avuția lor, Dar nebunia nebunilor nebunie rămâne.

25 Martorul adevărat mântuește suflete, Dar cel mincinos minciuni spune.

26 În temere de Domnul este siguranță tare, Și fiilor săi fi-va el adăpost.

27 Temerea de Domnul este izvorul vieții, Ce depărtează pre om de lațurile morții.

28 Măreția regelui stă în mulțimea poporului, Și peirea domnilor în lipsă de popor.

29 Cel târziu la mânie cu multă minte este, Iar cel iute la mânie înalță nebunia.

30 Inima sănătoasă este vieața corpului, Dar pisma putrezirea oaselor.

31 Cel ce apasă pre sărac, batjocorește pre Făcătorul său, Dar cel ce se îndură de cel lipsit, îl mărește.

32 În însăși răutatea sa va fi aruncat cel nelegiuit, Dar dreptul aveà-va speranță chiar și la moartea sa.

33 În inima celui priceput zace înțelepciunea, Dar ce este în pieptul nebunului se va ști.

34 Dreptatea ridică pre popor, Dar păcatul este rușinea națiunilor.

35 Bunăvoința regelui, partea sclavului cuminte este, Dar asupra celui ce face rușine, mânia sa.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.