1 Cugetele inimei ale omului sunt, Dar dela Domnul vine răspunsul limbei.
2 În ochii omului toate căile sale sunt curate, Dar Domnul cumpănește spiritele.
3 Trebile tale încrede-le Domnului, Și astfel planurile tale tari vor fi.
4 Domnul toate le-a făcut așa, ca să răspundă una alteia, Și chiar pre cel nelegiuit pentru ziua de nenorocire.
5 Urîciune este Domnului tot cel ce are inimă îngâmfată, Din neam în neam nu vor rămânea nepedepsiți.
6 Prin iubire și adevăr se ispășește vinovăția, Și temerea de Domnul este ferirea de rău.
7 Domnul de are plăcere de căile unui om, El și pre înamicii săi îi împacă cu dânsul.
8 Mai bun este puținul cu dreptate, Decât multul câștig cu nedrept.
9 Inima omului cugetă la căile sale, Dar Domnul îndreaptă pașii săi.
10 Hotărîre dumnezeiască fie pe buzele regelui, Și la judecată gura sa să nu păcătuească.
11 Cântarul și cumpăna dreaptă ale Domnului sunt, Toate greutățile lucrul său sunt.
12 Urîciune fie regilor a face nelegiuire, Căci prin dreptate se întărește tronul.
13 Buzele drepte fie plăcerea regilor, Și pre cel ce vorbește drept să-l iubească.
14 Mânia regelui este trimisul morții, Dar omul înțelept o va împăcă.
15 În lumina feței regelui este viață, Și bunăvoința lui ca un nour de ploaie târzie.
16 Câștigarea înțelepciunei cu cât este mai bună decât a aurului, Și câștigarea înțelegerei mai bună decât a argintului.
17 Calea bătută a celor drepți este, a se întoarce dela rău; Acela își păzește sufletul său, care ia aminte la calea sa.
18 Mândria merge înainteadărăpănărei, Și măreția înainteacăderei.
19 Mai bine este a fi umilit cu cei săraci, Decât a împărți prada cu cei mândri.
20 Cel ce-și ia seamă la vorbă, află bine, Și cel ce se încrede în Domnul, fericit va fi.
21 Cel înțelept cu inima cuminte se numește, Și vorbele plăcute înmulțesc învățătura.
22 Mintea este un izvor al vieții pentru stăpânul ei, Dar nebunia pedeapsă este pentru nebuni.
23 Inima înțeleptului face cuminte gura sa, Și înmulțește învățătura pe buzele lui.
24 Fagur de miere sunt vorbele plăcute, Dulci pentru suflet și tămăduire oaselor.
25 Sunt căi ce se par omului drepte că sunt, Iar la urmă arată-se căi conducătoare la moarte.
26 Cel ce lucrează, pentru el lucrează, Căci gura lui îl silește la lucru.
27 Omul de nimic nenorocirea își sapă, Și pe buzele lui este ca un foc arzător.
28 Omul răsvrătitor seamănă sfadă; Și limbutul desbină pre amici.
29 Omul silnic amăgește pre amicul său, Și-l duce pe o cale ce nu este bună.
30 El închide ochii săi, ca să cugete răsturnări, Mișcându-și buzele, săvârșește nenorociri.
31 Părul cărunt este cunună de onoare; Ea găsi-se-va pe calea dreptății.
32 Cel târziu la mânie este mai mare decât un viteaz, Și cel ce știe a stăpâni sufletul său decât cel ce ia o cetate.
33 În sân se aruncă sorțul, Dar dela Domnul vine toată hotărîrea lui.