1 Mai bună este o bucată de pâne seacă în pace, Decât o casă plină de cărnuri pregătite, cu ceartă.
2 Slavul cuminte va domni peste fiul aducător de rușine, Și cu frații acestuia va împărți moștenirea.
3 Tigaia este pentru lămurirea argintului, și cuptorul pentru a aurului, Dar Domnul cercetează inimele.
4 Făcătorul de rele pleacă urechea la buze nedrepte, Și mincinosul ascultă limba dărăpănărei.
5 Cel ce râde de cel sărac își bate joc de Făcătorul său, Cel ce se bucură de nenorocirea altuia, nu va rămâneacă nepedepsit.
6 Cununa bătrânilor sunt fiii fiilor lor, Și fala fiilor părinții lor.
7 Cuvintele alese nu se potrivesc în gura nebunului, Cu cât mai puțin vorbele mincinoase în gura celor mai mari ai poporului.
8 Ca o piatră scumpă este darul în ochii celui ce-l primește, Ori unde se îndreaptă, isbutește.
9 Cel ce tăinuiește greșelile altora, caută iubire, Iar cel ce istorisește lucrul, desbină pre amici.
10 Mustrarea pătrunde mai adânc pre cel cuminte, Decât o sută de lovituri pre cel nebun.
11 Cel rău caută numai răscoală, Dar trimite-se-va asupră-i un sol crud.
12 Mai bine să întâmpine pre om o ursoaică, lipsită de puii ei, Decât un nebun în nebunia lui.
13 Cel ce răsplătește binele cu rău, Dela casa aceluia răul nu se va depărtà.
14 Începutul sfezei este cași când s'ar dà drumul apelor, Deaceea părăsește cearta, înainte de a se aprinde.
15 Cel ce îndreptățește pre cel nelegiuit, și cel ce condamnă pre cel drept, Amândoi urîciune sunt Domnului.
16 La ce servește prețul în mâna nebunului, Să-și cumpere înțelepciune? Dar îi lipsește mintea!
17 Amicul iubește în tot timpul, Și la nevoie frate se face.
18 Lipsit de minte este cel ce dă mâna, Cel ce chezășuește pentru aproapele său.
19 Cel ce iubește cearta, păcatul iubește, Cel ce zidește poarta sa prea înaltă. ruină caută.
20 Cel ce este rău de inimă, bine nu află, Și cel ce are limbă sucită, în nenorocire cade.
21 Cel ce naște pre nebun, supărare cu el va aveà. Și nici o bucurie nu va aveà părintele nebunului.
22 Inimă veselă dă sănătate corpului, Iar sufletul frânt seacă oasele.
23 Mituirea din sân o ia cel nelegiuit, Ca să sucească căile judecății.
24 Înțelepciunea se cetește în fața celui cuminte, Iar ochii nebunului caută la marginile pământului.
25 Supărare părintelui său este fiul nebun, Și amărăciune celei ce l-a născut.
26 Nu e bine a pedepsi pre cel drept, Nici a bate pre cei mari pentru dreptate.
27 Cel cu știință înfrânează cuvintele sale. Și cel cu sânge rece este un om cuminte.
28 Chiar când nebunul tace, se socotește înțelept, Și priceput, când închise ține buzele sale.