1 Mai bun este săracul, care umblă în neprihănirea sa, Decât cel cu buze înrăutățite și nebun.
2 Ca sufletul să fie fără prevedere nu este bine, Și cel ce se grăbește cu picioarele, face greș.
3 Nebunia omului strâmbătățește calea sa, Și inima lui se aprinde asupra Domnului.
4 Avuția înmulțește numărul amicilor, Dar săracul se desparte chiar și de amicul său.
5 Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit, Și cel ce spune minciuni nu va scăpà.
6 Mulți lingușesc fața celui darnic, Și fiecine este amicul celuia ce dă daruri.
7 Toți frații săracului îl urăsc, Cu cât mai mult se depărtează de dânsul amicii săi! El urmărește făgăduințele lor, dar ele nu înseamnă nimic.
8 Cel ce-și dobândește minte, iubește sufletul său, Cel ce păzește cuminția, află bunuri.
9 Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit, Și cel ce spune minciuni va pieri.
10 Nebunului nu-i șade răsfățarea, Cu cât mai puțin sclavului a domni peste mai mari.
11 Mintea omului îl face târziu la mânie, Și fala lui este a trece cu vederea greșelile.
12 Ca mugetul leului este mânia regelui, Dar ca rouă pe iarbă bunăvoința sa.
13 Fiul nebun nenorocire este părintelui său, Și certele femeii o picurătură neîntreruptă.
14 Casă și avere sunt moșteniri dela părinți, Dar o femeie cu minte este dela Domnul.
15 Lenea te face a cădeà în adormire, Și sufletul leneș va flămânzì.
16 Cel ce păzește porunca, viața și-o păzește, Dar cel ce nu ia seamă la căile sale, va murì.
17 Cel ce pre săraci miluește, împrumută pre Domnul, Și el îi va răsplătì fapta sa.
18 Pedepsește pre fiul tău, când încă este speranță, Și sufletul tău să nu poftească moartea sa.
19 Cel ce se lasă să cadă în mânie mare, își va purtà pedeapsa, Și de vei căutà să-l scoți din ea, încă și mai mult vei mărì mânia lui.
20 Ascultă sfatul și primește învățătura, Ca la sfârșitul tău înțelept să ajungi.
21 Multe sunt gândurile în inima omului, Dar numai hotărîrea Domnului se îndeplinește.
22 După plăcerea omului este și mila sa, Și mai bun este săracul decât omul mincinos.
23 Temerea de Domnul duce la viață, Și cel ce o are, sătul va petrece; de rele nu va fi bătut.
24 Leneșul pune mâna sa în strachină, Dar nici nu o aduce la gura sa.
25 Bate pre batjocoritor, și încă și cel prost se face cuminte, Și mustră pre cel cuminte, și el va veni la înțelegere.
26 Fiul aducător de rușine și ocară, Pradă pre părinte, alungă pre mumă.
27 Păzește-te, fiule, a ascultà învăță-turi, Cari abat dela cuvintele înțelepciunei.
28 Martorul de nimic își râde de dreptate, Și gura celor nelegiuiți înghite nedreptatea.
29 Pregătite sunt judecățile pentru pedepsirea batjocoritorilor, Și loviturile pentru spinarea nebunilor.