1 Fiule, de vei primi cuvintele mele, Și vei păstră la tine zisele mele;
2 De va ascultă urechea ta de înțelepciune, Și inima ta o vei plecà înțeleprei;
3 Da, de vei chiemà la tine priceperea, Și vei îndreptà vocea ta înțelegerei;
4 De o vei căuta ca argintul, Şi ca pre un tezaur o vei cercetà:
5 Atuncia vei pricepe frica de Domnul, Și vei găsì cunoștința lui Dumnezeu.
6 Căci Domnul dă înţelepciunea, Din gura lui ies ştiinţa şi înţelegerea;
7 El păstrează ajutor celor onești, celor ce umblă în neprihănire;
8 El păzește cărările dreptății, Și asupra căii cuvioșilor săi.
9 Atuncia vei cunoaște dreptul și dreptatea Și echitatea, toată calea cea bună.
10 De va intrà înțelepciunea în inima ta, Și știința va fi plăcută sufletului tău;
11 Atuncia prevederea va veghia preste tine, Cuminția te va păzi.
12 Ca să te scape de calea celui rău, De omul ce vorbește răutăți,
13 De cei ce au părăsit căile neprihănirei, Ca să tunerecului,
14 De cei ce se bucură a face rele, Şi se veselesc în răutăţile celor răi;
15 Ale căror cărări sunt sucite, Și cari sunt înrăutățiți în căile lor.
16 Ea te va scăpà de De străina, care ademenește cu vorbele ei,
17 Care părăsește pre conducătorul juneței sale, Și uită legământul Dumnezeului său.
18 Căci spre moarte se afundă casa ei, Și spre umbre căile ei.
19 Toți cei ce merg la dânsa nu se mai întorc, Și nu mai ajung pe cărările vieței.
20 Umblă deci pe calea celor buni, Și păstrează cărările celor drepți!
21 Căci cei onești vor locuì pământul, Și cei fără prihană vor rămâneà pe el.
22 Iar nelegiuiții se vor stârpì depe pământ, Și cei fărădelege desrădăcina-sevor dintr'însul.