1 Ferește-te de îmbuibare cu băutură și mâncare. Batjocoritor este vinul și sgomotoasă băutura îmbătătoare, Și cel ce se întrece în ele, nu este înțelept.
2 Ca mugetul leului este spaima de rege, Cel ce se aprinde asupră-i, păcătuiește asupra sa chiar.
3 Mărire este bărbatului a se lăsà de certe, Dar tot nebunul se vâră într'ânsele.
4 De teama frigului leneșul nearând, Cerșetorește pela seceriș, dar înzadar.
5 Ca o apă adâncă este sfatul în inima omului, Dar omul cu minte îl scoate din el.
6 Cei mai mulți oameni se laudă cu bunătatea lor, Dar cine va aflà pre bărbatul credincios?
7 În neprihănireă sa umblă cel drept, Fericiți fi-vor după dânsul fiii săi,
8 Regele șezând pe tronul judecății, Cu simplă privirea sa risipește tot răul.
9 Cine poate zice: „Curățitu-mi-am inima; Curățit sunt de păcatul meu?“
10 Greutatea mare și mică, măsură mare și mică, Amândouă uriciuni sunt Domnului.
11 Cunoaște-se copilul chiar din jocurile sale, De are a fi cu purtare curată și dreaptă.
12 Auzul urechei și văzul ochiului, Domnul pre amândouă le-a făcut.
13 Nu iubi somnul, ca să nu sărăcești, Deschide-ți ochii tăi, și vei aveà pâne de ajuns.
14 Rău, rău! zice cel ce cumpără, Dar cum se duce, se laudă cu cumpărătura sa.
15 Este aur și mărgăritare multe sunt, Dar scula cea mai scumpă sunt buzele înțelepte.
16 Ia-i vestmântul, căci a chezășuit pentru un străin, Și pentru femeia străină împlinește-l.
17 Dulce este bărbatului pânea înșelăciunei, Dar la urmă cu prunzis umple-se gura lui.
18 Prin consfătuiri se întăresc planurile, Deaceea începe resbelul cu chibzuință.
19 Vorbitorul de rău descopere secretele; Cu cel limbut deci nu umblà.
20 Cel ce blestemă pre părintele său, sau pre muma sa, Lumina aceluia stingese-va în întunerecul cel mai negru.
21 Moștenirea, pentru care cineva s'a prea grăbit la început, La urmă nu se va binecuvântà.
22 Nu zice: „Cu rău voiu răsplăti!“ Așteaptă pre Domnul și el te va ajutà!
23 Urîciune este Domnului greutatea mare și mică, Și cumpăna înșelătoare nu este bună
24 De Domnul sunt îndreptați pașii omului, Căci omul, ce înțelege el din calea sa?
25 Laț este pentru om a zice cu iuțeală: „Sfinte sunt!“ Și apoi a cercetà voturile.
26 Regele înțelept risipește pre cei nelegiuiți, Și poartă roată preste ei.
27 Lumină a Domnului este sufletul omului, Ea cearcă toate cămările cele din lăuntrul inimei.
28 Iubirea și adevărul ocrotesc pre rege, Și prin iubire își sprijină tronul său.
29 Fala tânărilor este puterea lor, Și podoaba bătrânilor părul cărunt.
30 Mijloacele de vindecare pentru cel rău sunt bătăile, și vânătăiele până la rană.