1 Mai de ales este un nume bun decât avuție mare, Și bunăvoința decât argintul și aurul.
2 Avutul și săracul se întâlnesc unul cu altul, Domnul i-a făcut pre toți.
3 Cel cu minte vede răul și se ascunde, Dar cei proști trec înainte și sufer.
4 Răsplata umilinței și a temerei de Domnul este: Avuția și onoarea și vieața.
5 Spini și lațuri sunt în calea celui strâmb, Dar cel ce voește a-și păstră vieața, să se depărteze de dânsele.
6 Învață pre copil calea, pe care trebue să umble, Și când va îmbătrâni, nu se va abate dela ea.
7 Avutul domnește peste săraci, Și cel ce se împrumută, se face sclavul creditorului său.
8 Cel ce seamănă nedreptate, nenorocire va culege, Și însuși pregătește varga pedepsei sale.
9 Ochiul binevoitor binecuvântat va fi, Căci din pânea sa dă săracilor.
10 Gonește pre batjocoritor și cu dânsul și sfada va ieși, Și cearta și ocara vor înceta.
11 Cel ce iubește curățenia inimei Și buze plăcute, amicul aceluia rege va fi.
12 Ochii Domnului apără știința, Dar surpă cuvintele vânzătorului.
13 Leneșul zice: „Leul este afară, „Voiu fi zugrumat în uliță.“
14 Gura femeilor străine este o groapă adâncă, Acela cade în ea, pre care-l mânie Domnul.
15 Nebunia este legată de inima copilului, Dar varga pedepsitoare o va scoate din el.
16 Cel ce apasă pre cel sărac, ca să se înavuțească, Și dă celui avut, numai lipsă va suferi.
17 Pleacă urechea ta, și ascultă cuvintele înțelepților, Și îndreaptă-ți inima către înțelepciunea mea.
18 Căci sunt plăcute, de le vei păstră înlăuntrul tău, De se vor întări pe buzele tale.
19 Pentru ca încrederea ta să fie în Domnul, De aceea astăzi învățatu-te-am pre tine.
20 Au nu ți-am prescris de demult Sfatul și știința?
21 Ca să te învăț adevărul, cuvintele credincioase, Ca să răspunzi cu cuvintele adevărului celor ce te trimit.
22 Nu despoia pre cel sărac, pentru că neputincios este, Nici nu apăsă pre cel sărac la poartă.
23 Căci Domnul apără dreptul lor, Și pradă vieața celora ce-i pradă.
24 Nu te însoți cu bărbatul iute la mânie, Și nu petrece cu omul furios;
25 Ca să nu înveți deprinderile lui, Și să nu iei lațurile în sufletul tău.
26 Să nu fii unul dintre cei ce dau mâna, Dintre cei ce dau chezășie pentru datorii.
27 Când n'ai nimic, cu ce plăti, De ce să-ți ia patul tău de supt tine?
28 Nu mută piatra de hotar cea veche, pre care au pus-o părinții tăi.
29 Vezi tu un bărbat iscusit în trebile sale? Să știi, că va stà înaintea regilor, Și nu va stà înaintea oamenilor de jos.