1 Când șezi la masa unui domn, Caută numai la cele ce ți-se pun înainte,
2 Ti-ai pune cuțitul la gât, De te vei arătà om lăcom.
3 Nu pofti după mâncările lui cele alese, Căci pâne amăgitoare sunt ele.
4 Nu te osteni să te înavuțești, Ci lasă-te de aceasta hotărîre a ta.
5 Au îți vei pune ochii tăi pe ceeace în curând nu va mai fi, Căci ca aripi își va face, Și asemenea vulturului va sburà la cer.
6 Nu mâncă din pânea celui pismătăreț, Și nu pofti mâncările lui cele alese;
7 Căci precum nepotrivire este în sufletul său, așa este şi el, „Mănâncă şi bea“ îţi zice, Dar inima sa nu este cu tine.
8 Bucata, ce ai mâncat-o, o vei vărsà, Şi astfel pierdute îţi vor fi vorbele frumoase ale tale.
9 În urechile nebunului nu vorbì, Căci el vorbele tale, ori cât de înţelepte, le nesocoteşte.
10 Nu mutà piatra de hotar cea veche, Şi nu întră în câmpul orfanilor;
11 Căci răzbunătorul lor este puternic, El va apărà dreptul lor în contra ta.
12 Pleacă inima ta la învăţătură, Şi urechile tale la cuvintele ştiinţei.
13 Nu cruţà copilului mustrare, Căci, de-l vei bate cu varga, nu va murì.
14 Bate-l cu varga, Ca să scapi sufletul său de peire.
15 Fiule, de va fi înţeleaptă inima ta, Bucură-se-va inima mea, da, eu însumi;
16 Şi rărunchii mei se vor veselì, când buzele tale vor vorbì ce este drept.
17 Inima ta să nu pizmucască pre cei păcătoşi, ci toată ziua fii cu temere de Domnul.
18 Căci cu adevărat bun viitor vei aveà, Şi speranţa ta nu se va stinge.
19 Ascultă, fiule, şi fii înţelept, Şi îndreaptă inima ta pe calea cea bună.
20 Nu petrece cu beutorii de vin, Nici cu nesăţioşii de cărnuri.
21 Căci beţivul şi nesăţiosul de cărnuri sărăceşte, Şi beţia în zdrenţe îmbracă pre cel somnoros.
22 Ascultă pre părintele tău, care te-a născut, Şi nu despreţuì pre muma ta, când ea va îmbătrânì.
23 Cumpără adevărul, şi nu-l vinde, Înţelepciune, învăţătură şi minte.
24 Părintele celui drept se va bucurà, Şi cel ce a născut pre cel înţelept, va aveà bucurie de el.
25 Părintele tău şi muma ta se vor bucurà, Şi aceea, care te-a născut, se va veselì.
26 Dă-mi, fiule, inima ta, Şi ochii tăi să ia seamă la căile mele.
27 Căci o groapă adâncă este metreteca, Şi un puţ strâmt femeia străină.
28 Ea pândeşte ca un hoţ, Şi face pre mulţi bărbaţi necredincioşi.
29 Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt sfezile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt zdrobirile înzădar? Ai cui ochi sunt slăbiţi?
30 Au nu ai acelora, ce se întârzie la vin? Ai acelor ce merg să caute vinurile drese?
31 Nu te uità la vin, când e roşu, Şi sclipeşte în păhar, când alunecă uşor.
32 Căci la urmă muşcă ca un şarpe, Şi împunge ca o viperă.
33 Şi ochii îi vor căută la femei străine, Şi inima ta va vorbì prostii.
34 Şi vei fi ca cel ce doarme în mijlocul mării, Şi ca cel ce doarme pe capătul cârmei;
35 Şi vei zice: „Bătutu-m’au, şi durere nu am simţit, Lovitu-m’au, şi nici n’am ştiut măcar; Când oare mă voiu deşteptà, iarăşi să-l caut.“ Îndemnări spre a fi mai răbdător şi îngăduitor.