1 Nu pizmuì pre oamenii răi, Nici nu poftì a fi cu ei:
2 Căci stricăciune cugetă inima lor, Şi buzele lor nenorocire vorbesc.
3 Cu înţelepciune se zideşte o casă, Şi cu cuminţie se întăreşte.
4 Şi cu ştiinţă se umplù cămările Cu toate tezaurele cele scumpe şi plăcute.
5 Bărbatul înţelept este puternic, Şi bărbatul ştiinţei întăreşte puterea.
6 Căci cu sfaturi bune poţi să-ţi faci resbelul, Şi biruinţa atârnă dela multa sfătuire.
7 Preaînaltă este nebunului înţelepciunea, La judecată nu-şi deschide gura sa.
8 Cel ce se gândeşte a tace rele, Chiemà-se-va uneltitor de răutăţi.
9 Cugetarea nebună este păcat, Şi derâzătorul urâciune este omului.
10 De pierzi curagiul în ziua nevoii, Puterea ţi-se va micşorà.
11 Scapă pre cei ce se duc la moarte. Şi pre cei ce sunt aproape de a fi ucişi, O, opreşte moartea lor;
12 Că, de vei zice: „Iacă, n’am ştiut de una ca aceasta“, Au doară cel ce cumpăneşte inimile n’a luat seamă? Şi nu ştie cel ce păstrează sufletul tău? Şi nu va răsplătì fiecăruia după fapta sa?
13 Mănâncă, fiule, miere, că plăcută este, Şi fagurul cel dulce cerului gurei tale.
14 Dar tot așa învață înțelepciunea pre sufletul tău; Că de vei aflà-o, bun viitor vei aveà, Și speranța ta nu se va stinge.
15 Tu, nelegiuitule, nu pândì locuința celui drept, Și nu despoia coliba sa cea liniștită;
16 Căci de șapte ori va cădeà cel drept, și iarăși se va sculà; Dar nelegiuiții se aruncă în nenorocire.
17 De cade inamicul tău, nu te bucurà, Și de se clătește, să nu se veselească inima ta:
18 Ca să nu vadă Domnul, și să fie fapta ta neplăcută în ochii săi, Și să-și întoarcă mânia sa dela dânsul!
19 Nu te aprinde asupra făcătorilor de rele, Nici nu pizmuì pre cei nelegiuiți;
20 Căci pentru cel rău nu va fi viitor bun; Candela nelegiuiților se va stinge.
21 Teme-te de Domnul, fiule, și de rege; Și cu răsturnătorii nu te însoțì:
22 Căci într'o clipă răsare ruina lor, Și nenorocirea dela amândoi cine o poate prevede.
23 Încă și acestea le avem dela cei înțelepți: Nu este bine a căutà în față la judecată.
24 Cel ce zice nelegiuitului: „Drept ești“, Pre acela îl vor blestemà popoarele și națiunile în ură îl vor aveà.
25 Dar cei ce-l mustră, bine le va fi, Și preste ei va venì binecuvântarea celor buni.
26 Cel ce răspunde cu dreptate cuiva, Îi dă o sărutare cu buzele.
27 Mântuie afară lucrul tău, Și îngrijește-ți câmpul tău, Și apoi apucă-te de-ți zidește casa.
28 Fără cuvânt nu fii martur asupra aproapelui tău; Căci poți să amăgești dreptatea cu buzele tale.
29 Nu zice: „Precum mi-a făcut, așa îi voiu face și eu, Voiu răsplătì acestui om după fapta sa.“
30 Trecut-am pe lângă țarina unui om leneș, Și pe lângă via unui om fără de minte:
31 Și iacă, erau în totul numai scai înalți, Spinii le acoperiseră întinsul lor, Și îngrădirea lor de piatră erà surpată.
32 Văzut-am acestea, și le-am luat în inima mea, Am căutat, și am tras această învățătură:
33 O leacă de somn, o leacă de dormitare, o leacă de ședere cu mânile culcate,
34 Și sărăcia, ca un hoț, te va ajunge, Și lipsa, ca un haiduc.