1 Încă și acestea sunt proverbe de ale lui Solomon, Pre cari le-au adunat bărbații lui Hezekia, regele lui Iuda:
2 Mărirea lui Dumnezeu stă în a ascunde un lucru, Dar mărirea regilor în a cercetà un lucru.
3 Cerul pentru înălțimea sa, și pământul pentru adâncimea sa, Și inima regilor nepătrunzătoare sunt.
4 Scoate zgura din argint, Și va ieșì argintarului un vas ales,
5 Depărtează pre cel nelegiuit de dinaintea regelui, Și tronul său prin dreptate se va întărì.
6 Nu te sumețì înaintea regelui, Și nu stà în locul celor mari:
7 Căci mai bine este să-ți zică: „Suie-te aicia!“ Decât să te pogori de fața celui mai mare, După ce l-au văzut ochii tăi.
8 Nu fii grabnic a ieșì la judecată, De teamă ca nu la urmă să faci ceva rău, Dacă potrivnicul tău te va răpune.
9 Așà poartă-te în neînțelegerea cu aproapele tău, Încât să nu descoperi taina altuia:
10 Ca să nu te defaime cel ce-o va auzì, Și să nu-ți atragi un nume rău, care nu se va duce dela tine.
11 Mere de aur în pănere de argint Este cuvântul zis la timp.
12 Cercel de aur și podoabă de aur ales Este înțeleptul ce mustră pentru o ureche ascultătoare.
13 Ca omătul răcoritor în timpul culesului, Este solul credincios pentru cei ce-l trimet; Căci el reînsuflețește sufletul domnului său.
14 Ca nourii și vântul fără ploaie, Este bărbatul ce se fălește cu un dar mincinos.
15 Prin îndelungă răbdare se înduplecă cel puternic, Și limba moale frânge oasele.
16 De găsești miere, mănâncă numai cât îți este destul, Ca să nu te prea saturi de ea, și să o verși.
17 Pune rar piciorul tău în casa amicului tău, Ca să nu se desguste de tine, și să te urască.
18 Cel ce vorbește mărturie mincinoasă asupra aproapelui său Este ca un ciocan, ca o sabie și o săgeată ascuțită.
19 Încrederea ce se pune în timp de nevoie într'un necredincios, Este ca dintele rupt și piciorul olog.
20 Cel ce cântă cântări unei inimi triste Este ca și cel ce se desbracă de vestminte într'o zi rece, Și ca oțetul pe tibișir.
21 De este flămând inamicul tău, satură-l cu pâne, Și de este însetat, adapă-l cu apă:
22 Căci astfel făcând, cărbuni de foc aduni pe capul lui, Și Domnul îți va răsplăti.
23 Vântul de mează-noapte naște ploaie, Și limba cea clevetitoare o față scârbită.
24 Mai bine este a locui în colțul unui acoperiș, Decât într'o casă mare cu o femeie sfădicioasă.
25 O știre bună din țară depărtată, Este ca apa răcoritoare pentru sufletul însetat.
26 Dreptul ce se clatină înaintea celui nelegiuit Este ca o fântână turbure, și ca un isvor stricat.
27 Nu este bine a mâncă prea multă miere, Și nu este de laudă a alergă după mărire.
28 Ca o cetate surpată, fără ziduri, este cel Ce nu-şi stăpâneşte sufletul său.