Eterniseed

Proverbele 26

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Precum omătul vara, și ploaia la cules, Așă nu se cade mărire celui nebun.

2 Precum paserea, când sare ici și colea, precum rândunica, când zboară; Așă blestemul cel nemeritat, Nu cade pe capul nimănui.

3 Biciul este pentru cal, frâul pentru asin, Și varga pentru spinarea nebunilor.

4 Nu răspunde nebunului după nebunia sa, Ca să nu te faci asemenea lui.

5 Răspunde nebunului după nebunia lui, Ca să nu fie înțelept în ochii săi.

6 Cel ce trimete știre printr'un nebun Este ca cel ce-și taie picioarele, ca cel ce bea dureri.

7 Picioarele ologului sunt slabe, Așă este proverbul în gura nebunilor.

8 Ca cel ce leagă piatra în praștie, Așă este și cel ce dă mărire celui nebun.

9 Ca un toiag de spini, încăput în mâna celui beat, Așă este proverbul în gura nebunilor.

10 Ca arcașul ce țintește în toate, Așă este cel ce-și năimește nebuni, cel ce-și năimește trecători.

11 Cum se întoarce cânele la vărsătura sa, Așă nebunul se întoarce la nebunia sa.

12 Văzut-ai pre careva, că înțelept se crede? Mai multă speranță pentru un nebun este decât pentru dânsul.

13 Leneșul zice: Leul stă la drum! Leul stă pe uliți!

14 Cum ușa se învârtește în țâțânele ei, Așă și leneșul în patul său.

15 Leneșul pune mâna în strachină, Dar cu anevoie o duce la gură.

16 Leneșul mai înțelept este în ochii săi, Decât șapte oameni gata la tot răspunsul.

17 Cel ce în treacăt se amestecă cu prindere într'o ceartă, ce nu-l privește, Acela apucă de urechi un câne.

18 Ca nebunul ce aruncă foc, săgeți și moarte,

19 Așă este cel ce înșeală pre amicul său, Și apoi zice: Au n'am glumit?

20 Unde lemne nu mai sunt, focul se stinge, Și unde clevetitor nu mai este, cearta încetează.

21 Cum cărbunii adaugă la jăratic și lemnele la foc, Așă sfădiciosul la ațâțarea certei.

22 Cuvintele clevetitorului sunt ca mâncările cele alese, Și se coboară înlăuntrul pântecelui.

23 Argint plin de sgure, turnat preste vas de lut, Sunt buzele arzătoare și o inimă rea.

24 Inamicul cu buzele se preface, Și păstrează înșelăciunea în lăuntrul său;

25 De-ți vorbește plăcut, nu-l crede, Căci șapte uri sunt în inima sa;

26 Ura sa se ascunde supt amăgire, Totuși răutatea sa se va dă pe față în adunare.

27 Cel ce sapă groapă, însuși căde-va în ea, Și piatra căde-va asupra celui ce o rostogolește.

28 Limba mincinoasă urăște pre cei ce i-au doborit, Și gura lingușitoare aduce stricăciune.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.