Eterniseed

Proverbele 30

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Cuvintele lui Agur, fiul lui Iake, Învățătura, pre care a cuvântat-o acest bărbat cătră Itiel, Cătră Itiel, și Ucal:

2 Cu adevărat mai tâmpit sunt decât oricine. Și mintea oamenilor nu o am.

3 Înțelepciune n'am învățat, Nici știința celor sfinți n'am.

4 Cine s'a suit în ceruri și înapoi s'a pogorît? Cine a adunat vântul în pumnii săi? Cine a întărit toate marginile pământului? Care este numele său? care numele fiului său? spune, de știi?

5 Lămurite sunt toate cuvintele lui Dumnezeu? Scut este acelora ce se încred într'însul.

6 Nu adăugì nimic la cuvintele lui, Ca să nu te certe, și să nu te găsească mincinos.

7 Pentru două lucruri te rog: Nu mi-le oprì, înainte de ce voiu murì;

8 Deșertăciunea și cuvântul mincinos depărtează-le dela mine; Nu-mi dà nici sărăcie nici avuție; Hrănește-mă din pânea ce mi-se cuvine:

9 Ca nu prea săturându-mă să te lapăd, Și să zic: „Cine este Domnul?“ Sau prea sărac ajungând, să fur, Și să iau în deșert numele Dumnezeului meu!

10 Nu clevetì pre sclav la domnul său, Ca să nu te blesteme, și să nu fii vinovat.

11 Este un neam de oameni, cari blastemă pre părintele lor, Și nu binecuvântează pre muma lor.

12 Este un neam de oameni, cari sunt curați în ochii lor, Și totuși nu sunt spălați de mârșăvia lor.

13 Este un neam de oameni, cari sunt sumeți foarte în ochii lor, Și înalți în pleoapele lor.

14 Este un neam, ai căror dinți sunt săbii, Și măselele lor cuțite: Ca să mănânce pre cei săraci din țară, Și pre cei lipsiți dintre oameni.

15 Lipitoarea doauă fete are, ce zic: „Adu, adu.“ Trei lucruri sunt ce nu se mai satură, Da patru, ce nu zic: Destul:

16 Infernul, mitra stearpă, Pământul neadăpat de apă, Și focul, ce nici odată nu zice: Destul.

17 Ochiul, ce-și bate joc de părintele său, Și desprețuește a ascultà pre muma sa, Să-l scobească pre el corbii, Și să-l mănânce puii de vultur!

18 Trei lucruri sunt prea grele pentru mine, ba încă patru, pre cari nu le cunosc:

19 Calea vulturului în aer, Calea șarpelui pe stâncă, Calea corăbiei în inima mării, Și calea bărbatului cu fecioară.

20 Așa este calea femeii adultere, Ea mănâncă, își șterge gura, Și zice: „N'am făcut nici un rău.“

21 De trei lucruri se clatină pământul, Ba încă de patru, pre cari nu le poate suferì:

22 De sclav, când ajunge rege, Și de nebun, când se satură de hrană;

23 De o femeie urîtă, când se mărită; Și de o sclavă, când moștenește pe stăpâna sa.

24 Patru lucruri sunt mici pe pământ, Dar cu multă înțelepciune:

25 Furnicele, popor neputernic, Ce-și pregătesc de cu vara hrana lor;

26 Șoarecii de munte, popor neputincios, Ce-și fac prin stânci casele lor;

27 Lăcustele, popor fără de rege, Ce merg în cete;

28 Păiangenul, care cu mânile se apucă, Și totuși șade în palaturile regelui.

29 Trei lucruri sunt, ce sunt mărețe în pașii lor, Ba încă patru sunt cele ce merg frumos:

30 Leul, cel mai puternic între animale, Care nu se întoarce dinaintea nici unuia;

31 Calul încins la coapse, și berbecele, Și regele cu poporul său lângă dânsul.

32 De ai lucrat cu nebunie, sumețindu-te, Și de ai gândit rău, Pune-ți mâna pe gură.

33 Căci din bătutul laptelui se scoate untul, Din scărpinatul nasului se scoate sânge, Și din lovirea în furie se scoate ceartă.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.