Eterniseed

Proverbele 31

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Cuvintele regelui Lemuel, Învățătura, pre care l-a învățat muma sa:

2 O fiule, fructul mitrei mele, O tu, fiul voturilor mele:

3 Nu dà tăria ta femeilor, Nici căile tale celor ce strică pe regi.

4 Nu se cade regilor, o Lemuele, Nu se cade regilor a beà vin, Nici domnitorilor aplecarea spre beuturi îmbătătoare.

5 Ca nu bând să-și uite legea, Și să frângă dreptul tuturor săracilor.

6 Dați beuturi îmbătătoare celui aproape de peire, Și vin celui cu suflet amărit.

7 Acesta să beà, ca să uite sărăcia sa, Și să nu-și mai amintească năcazul său.

8 Deschide-ți gura pentru cel mut, Pentru judecata tuturor orfanilor.

9 Deschide-ți gura, judecă în dreptate, Și apără pre cel apăsat și lipsit.

10 Femeie virtuoasă cine poate găsi? Căci prețul ei covârșește cu mult pre al mărgăritarilor.

11 În ea se încrede inima bărbatului ei, Și câștigul nu-i lipsește.

12 Ea-i arată binele și nici odată răul, În toate zilele vieții sale.

13 Ea caută de lână și in, Și lucrează cu mânile sale sârguitoare.

14 Ea este ca și corabia neguțătorului, Ce de departe-și aduce hrana sa.

15 Se scoală, când încă-i noapte, Și dă de mâncare casnicilor ei, Și împarte lucrul de preste zi sclavilor ei.

16 Ea-și pune în gând un câmp, și-l cumpără: Din munca mânilor ei sădește vie.

17 Cu putere își încinge coapsele ei, Și-și întărește brațele sale la lucru.

18 Ea simte, că bun este câștigul ei, Lumânarea sa nu se stinge nici în puterea nopții.

19 Ea pune mânile pe furcă, Și degetele sale apucă fusul.

20 Ea întinde mâna sa săracului, Da ea întinde mânile sale celui lipsit.

21 Ea nu are teamă de omăt pentru casnicii săi, Căci toți casnicii săi au vestminte de lână roșie.

22 Singură își face învelitoarele de pat; În in subțire și în purpură este îmbrăcată.

23 Bărbatul ei este cunoscut în poartă, Căci șade alăturea cu bătrânii țării.

24 Face cămăși și le vinde, Și cingători dă neguțătorului.

25 Întru putere și măreție se îmbracă, Și-și râde de ziua ce vine.

26 Cu socoteală își deschide gura, Și legea bunătății este pe limba ei.

27 Ea veghiază purtarea casnicilor săi, Și nu mănâncă din pânea lenevirii.

28 Fiii ei se scoală, fericită o numesc, Bărbatul ei o laudă, zicând:

29 „Multe fete au lucrat cu virtute, Dar tu pe toate le-ai întrecut.“

30 Nourii sunt amăgitori, și frumusețea o deșertăciune, Dar femeia ce se teme de Domnul, aceea se va lăudà.

31 Dați din fructele mânilor ei, Și să o mărească în porți însuși faptele ei.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.