Eterniseed

Proverbele 6

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Fiule, de ai dat chezăşie pentru amicul tău, Sau de ai bătut palma ta pentru un străin,

2 Tu te-ai înlănţuit prin cuvintele gurei tale, Te-ai prins prin cuvintele gurei tale.

3 Fiule, fă deci aceasta, şi mântuie-te, Căci căzut-ai în puterea amicului tău: Mergi, grăbeşte-te, şi sileşte pre amicul tău!

4 Nu dà somn ochilor tăi, Nici adormire pleoapelor tale.

5 Mântuie-te, ca o ciută din mâna vânătorului, Şi ca o pasăre din mâna păsărarului.

6 Mergi la furnică, leneşule, Vezi căile ei, şi fii înţelept:

7 Care, neavând nici căpetenie, nici cine să o privegheze, nici domn,

8 Îşi găteşte de cu vară hrana sa, Şi odată cu secerişul adună bucate.

9 Până când, leneşule, vei zăceà? Când te vei sculà din somnul tău?

10 O leacă de somn, o leacă de adormire, O leacă de şedere cu mânele tologite,

11 Şi sărăcia ta, ca un hoţ, te va ajunge, Şi lipsa ta, ca un haiduc.

12 Om de nimica, înrăutăţit, Este cel ce umblă cu gură clevetitoare,

13 Cel ce clipeşte din ochii săi, Cel ce vorbeşte cu picioarele sale, Cel ce arată cu degetele sale;

14 Răutate în inima lui totdeauna unelteşte, Şi seamănă desbinări.

15 De aceea peirea lui într’o clipă îl va ajunge, Fără de ştire va fi lovit, şi vindecare nu va aveà.

16 Aceste şease urăşte Domnul, Ba, şapte sunt lucrurile ce-i sunt în urîciune:

17 Ochi mândri, limbă mincinoasă, Şi mâni ce varsă sânge nevinovat;

18 Inima ce unelteşte gânduri rele, Picioarele cele grabnice a face rău;

19 Marturul mincinos, care răsuflă minciuni, Şi cel ce seamănă desbinări între fraţi.

20 Păzeşte, fiule, sfatul părintelui tău, Şi nu părăsi învăţătura mumei tale!

21 Leagă-le de a pururea de inima ta, Şi le prinde în jurul gâtului tău!

22 Când vei merge, te vor conduce; Când vei fi culcat, vor veghià asupră-ţi; Când te vei deşteptà, vor vorbì cu tine.

23 Căci candelă este sfatul meu, şi lumină învăţătura ei, Şi mustrările spre învățătură sunt drumul vieței:

24 Ca să te păzească de femeia rea, De limba lingușitoare a străinei.

25 Nu dori în inima ta frumușețea ei; Și nu lăsa să te prindă prin pleoapele ei.

26 Căci pentru femeie meretrice ajunge omul până la pânea cea depe urmă; Căci femeia altuia vânează însăși vieața, cea atât de scumpă omului.

27 Au poate careva luà foc în sânul său, Fără să-și ardă vestmintele sale?

28 Au poate careva să umble pe cărbuni aprinși, Fără să i-se frigă picioarele?

29 Așà întâmple-se celui ce intră la femeia aproapelui său; Tot insul, care o va atinge, nepedepsit nu va rămâneà.

30 Furului nu se trece cu vedere, Chiar de fură, ca să se sature, foame fiindu-i;

31 Căci, de se va prinde, înseptit va înapoi, Până și toată averea casei sale o va da.

32 Dar cel ce desfrânează cu femeia altuia este fără minte, Și peirea sufletului său va câștigà.

33 Loviri și rușine va suferì, Și ocara lui nu se va șterge.

34 Căci gelozia bărbatului este o furie, Și lui nu-i va fi milă de el în ziua răsbunării.

35 El nu se va uità la nici o răscumpărare, Și nu va primì oricât vei înmulțì darurile.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.