1 Fiule, păzește cuvintele mele, Și păstrează cu tine sfaturile mele!
2 Sfaturile mele păzește-le, și vei trăì, Și învățătura mea ca lumina ochiului tău.
3 Înfășură-le în jurul degetelor tale, Scrie-le pe tabla inimei tale!
4 Zi înțelepciunei: „Fii sora mea!“ Și chieamă „amică“ mintea
5 Ca să te ferească de femeia altuia, De străina, care lingușește cu cuvintele ei.
6 Căci prin fereastra casei mele, Prin gratiele mele privit-am:
7 Și căutat-am între cei proști, Văzut-am între tânări pre un tânăr fără de minte.
8 Treceà pe uliță, pe la colțul casei unei asemenea, Și atineà drumul ce duce la casa ei:
9 În amurg, în seara zilei, În noaptea neagră și întunecoasă:
10 Și iacă, o femeie îi ieși înainte, Ca o meretrice îmbrăcată și cu inima șireată.
11 Bună de gură, și fără astâmpăr, Și picioarele în casă nu-i stăteau;
12 Când în uliță, când în drum, Și la toate colțurile pândind.
13 Ea il cuprinse, și-l sărută, Și cu frunte nerușinată îi zise:
14 „Daruri de bucurie am asupră-mi, Astăzi plătit-am voturile mele.
15 Deaceea ieșitu-ți-am înainte, Să te caut, și te-am găsit!
16 Cu găteli împodobit-am patul meu, Cu așternut de pânzuri de Egipt.
17 Stropit-am patul meu Cu smirnă, aloe și scorțișoară!
18 Vino, să ne îmbătăm cu iubire până dimineața, Cu iubire să ne desfătăm;
19 Căci bărbatul meu nu-i acasă, S'a dus în cale îndelungată;
20 Punga cu argint luând în mâna sa, D'abia înainte de lună plină se va înturnà acasă.“
21 Și l-a atras cu vorbele ei măgulitoare, L-a ademenit cu buzele ei lingușitoare.
22 El degrabă a mers după ea, Cum merge boul la junghiere, Și ca nebunul, legat în lanțuri, la pedeapsă.
23 Până săgeata îi va străpunge ficatul, Cum pasărea ce se grăbește la laț, Neștiind, că este întins asupra vieții sale.
24 Și acum, fiilor, ascultați-mă, Și fiți luători aminte la cuvintele gurei mele:
25 Nici odată inima ta să nu se abată în calea ei; Să nu te rătăcești în cărările ei;
26 Căci ea a făcut pre mulți să cadă răniți de moarte, Și mulți a ucis ea.
27 Calea spre infern este casa ei, Ducătoare la cămările morții.