Eterniseed

Proverbele 8

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Au înțelepciunea nu strigă? Și mintea nu face să se audă vocea ei?

2 Pe vârful înălțimilor, pe drum, În respântii stă.

3 Ea strigă la porți, la intrarea cetății, La intrarea în porți:

4 „Către voi, bărbaților, strig, Și vocea mea se îndreaptă la fiii oamenilor:

5 Învățați, proștilor, minte, Nebunilor, faceți-vă înțelegători cu inimă!

6 Ascultați-mă, căci lucruri mărețe voiu vorbì, Și din buzele mele dreptate voiu scoate.

7 Căci gura mea adevăr va vorbì, Și fărădelegea în urîciune va fi buzelor mele.

8 Cu dreptate vor fi toate cuvintele gurei mele, Și nimic răsucit sau strâmb în ele nu va fi;

9 Toate vor fi netede celui cu pricepere, Și drepte celor ce au câștigat știință;

10 Primiți învățătura mea, și nu argint, Și știința mai bine decât aurul ales!

11 Căci înțelepciunea mai bună este decât mărgăritarele, Și toate cele de dorit cu ea nu pot să se asemene.

12 Eu, înțelepciunea, cu mintea locuesc, Și planurile cele mai iscusite descoper.

13 Temerea de Domnul este a urî răul; Mândria și sumeția, Reaua purtare și gura rea le urăsc.

14 Al meu este sfatul și iscusința; Eu sunt mintea, la mine este puterea.

15 Prin mine domnesc regii; Și domnii proclamă dreptatea;

16 Prin mine domnesc domnitorii, Și cei mari: toți judecătorii pământului;

17 Eu iubesc pre cei ce mă iubesc, Și cei ce mă caută de timpuriu, mă găsesc;

18 La mine sunt averea și onoarea, Bunurile statornice și fericirea.

19 Mai bun este fructul meu decât aurul cel mai curat, Și câștigul meu mai bun este decât argintul cel mai ales.

20 Pe cărarea dreptății umblu, În calea judecății;

21 Ca să dau în moștenire bunuri statornice celor ce mă iubesc, Și să le umplu tezaurele lor.

22 Domnul m'a zidit la începutul căilor sale, Înaintea lucrurilor sale, de demult.

23 Din veci doamnă am fost, Din început, înainte de a fi pe pământ.

24 Născută am fost, când adâncurile încă nu erau, Nici izvoarele încărcate cu apă.

25 Mai înainte de ce s'au înfipt munții, Înainte de colini am fost născută;

26 Când încă nu făcuse pământul și câmpiile, Nici începutul pulberei lumei.

27 Când gătià cerurile, acolo eram, Când el trăgeà cercul în jurul adâncurilor;

28 Când întărià nourii de sus, Și întărituri făceà adâncului:

29 Când puneà mării așezământ, Ca apele ei să nu treacă peste țărmurile ei, Și tari făceà temeliile pământului;

30 Atuncia lângă el eram, ca un înfiat al său, Bucuria sa de toate zilele, veselindu-mă pururea înaintea feței sale.

31 Și mă plăceam în lumea pământului său, Și plăcerile mele erau cu fiii oamenilor.

32 Și acum, fiilor, ascultați-mă, Căci fericiți vor fi cei ce vor păzi căile mele!

33 Ascultați învățătura, și fiți înțelepți, Și n'o lăpădați.

34 Fericit este omul, care ascultă de mine, Veghiând la ușile mele în toate zilele, Păzind pragurile ușilor mele.

35 Căci cel ce mă găsește, vieață găsește, Și bunăvoința Domnului câștigă;

36 Dar cel ce păcătuește asupră-mi, neajuns sufletului său face: Toți cei ce mă urăsc, iubesc moartea.“

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.