Eterniseed

Proverbele 9

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Zidit-a înțelepciunea casa sa, Tăiat-a cei șapte stâlpi ai ei;

2 Junghiat-a vitele sale, Dres-a vinul ei, și întins-a masa sa;

3 Sclavele ei trimis-a; Ea strigă de pe culmile locurilor înalte ale cetății, zicând:

4 „Cel neînțelept abată-se aicia!“ Celui fără de minte zice:

5 „Veniți, mâncați din pânea mea, Și beți din vinul dres de mine;

6 Lăsați neînțelepciunea și veți trăi, Și umblați pe calea minții.“

7 Cel ce învață pre luătorul în râs, rușine își câștigă, Și cel ce mustră pre cel nelegiuit, pată.

8 Nu mustrà pre luătorul în râs, ca să nu te urască, Mustră pre cel înțelept și el te va iubi.

9 Dă sfat celui înțelept și mai înțelept se va face; Arată celui drept și va adăugi a învăță.

10 Începutul înțelepciunei este temere de Domnul, Și știința celui Sfânt este priceperea;

11 Căci prin mine zilele tale se vor înmulți, Și ți-se vor adăugi anii de vieață.

12 De ești înțelept, pentru tine însuți înțelept ești, Și de ești derâzător, singur vei suferi.

13 Femeia nebună, cea bună de gură, E fără înțelegere și nu știe nimic.

14 Ea s'așează în ușa casei sale, Pe scaun, în locurile înalte ale cetății,

15 Ca să chieme pre trecătorii depe drum, Cari merg drept în drumul lor, zicându-le:

16 „Cel prost abată-se aicia;“ Și celui fără de minte îi zice:

17 „Dulce este apa furată, Și pânea luată pe ascuns plăcută.“

18 Și el nici știe, că acolo sunt umbrele morții, Și că cei chiemați de ea sunt în adâncul mormântului.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.