Eterniseed

Psalmii 106

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Lăudați pre Domnul! Mulțumiți Domnului, căci bun este, Și în veci ține îndurarea sa.

2 Cine poate spune faptele cele mărețe ale Domnului? Cine va face să răsune toată lauda sa?

3 Fericiți cei ce se țin de judecată, Și dreptate fac în tot timpul!

4 Adu-ți aminte de mine, Doamne, întru bunăvoința, ce porți poporului tău, Cercetează-mă cu ajutorul tău:

5 Ca să văd fericirea aleșilor tăi; Să mă bucur de bucuria poporului tău, Și să mă laud cu moștenirea ta.

6 Păcătuit-am și noi și părinții noștri, Strâmbătate lucrat-am, nelegiuit-am:

7 În Egipt părinții noștri nu ținură seamă de minunile tale, Nu-și amintiră de mulțimea îndurărilor tale; Ci răsculatu-s’au la marea, la Marea Roșie.

8 Totuși el îi mântui pentru numele său, Ca să facă cunoscută puterea sa.

9 Certat-a Marea Roșie, și ea a secat, Și trecutu-i-a prin adâncuri, ca prin pustiu.

10 Mântuitu-i-a din mâna celui ce-i ura, Și i-a scăpat din mâna neamicului.

11 Și apele acoperiră pe apăsătorii lor, Nici unul dintr’înșii nu rămase.

12 Atuncia crezură în cuvintele sale, Cântară lauda lui.

13 Dar iute uitară faptele sale, Nu așteptară sfatul său;

14 Și se cuprinseră de poftă în pustiu, Ispitiră pre Dumnezeu în mijlocul deșertului.

15 Și el le dădu cererea lor, Dar trimise uscăciune în corpurile lor.

16 Și pizmuiră și pre Moisi în tabără, Pre Aaron, sfântul Domnului.

17 De aceea deschisu-s’a pământul, și înghiți pre Datan, Și acoperi ceata lui Abiram;

18 Și focul aprinsus’a în ceata lor, Și flacările mistuiră pre cei nelegiuiți.

19 Un vițel își făcură în Horeb, Și se închinară la un chip vărsat;

20 Schimbând mărirea lor Cu chipul unui taur ce mănâncă iarbă.

21 Uitară pre Dumnezeu, mântuitorul lor, Care făcuse mărețe în Egipt,

22 Minunate în pământul lui Ham, Înfricoșate la Marea Roșie.

23 Drept aceea zis-a: Ii voiu stârpi; Dar Moisi, alesul său, stătut-a la spărtură înaintea lui, Ca să înlăture mânia lui de a-i nimici.

24 Și defăimară pământul cel dorit, Nu crezură în cuvântul său;

25 Ci murmurară în corturile lor, Nu ascultară de vocea Domnului.

26 Atuncia ridicat-a el asupră-le mâna sa, Jurând, că-i va surpă în pustiu,

27 Și că va aruncă seminția lor între popoare, Și că-i va risipi prin țări,

28 Și ei se alipiră de Baal-Peor, Și mâncară jertfele idolilor fără viață.

29 Și întăritară pre Dumnezeu prin faptele lor, Și plagă isbucni între dânșii.

30 Atuncia se sculă Fineas, și făcu judecată, Și plaga conteni.

31 Aceasta spre dreptate i-se socoti, Din neam în neam până în veci.

32 Și ei îl mâniară la apa Meriba (ceartă), Și ajunse răul încă și pre Moisi pentru ei;

33 Căci amăriră spiritul său, Până cuvântă nesocotite cu buzele sale.

34 Şi nu stârpiră popoarele, Pre cari le-a zis Domnul;

35 Ci se amestecară cu popoarele. Şi învăţară faptele lor;

36 Şi serviră idolilor lor; Cari le fură spre cursă;

37 Şi jertfiră pre fiii lor, Şi pre fetele lor demonilor;

38 Vărsară sânge nevinovat: Sângele fiilor lor şi al fetelor lor, Pre cari-i jertfiră idolilor Canaanului; Şi pământul cu sânge s'a pângărit.

39 Şi aşa se mânjiră prin faptele lor, Şi desfrânară prin apucăturile lor.

40 Atunci aprinsu-s'a mânia Domnului asupra poporului său, Şi avù în ură moştenirea sa;

41 Şi datu-i-a în mânile popoarelor. De au domnit preste ei cei ce-i urau;

42 Şi neamicii lor apăsatu-i-au, Şi umiliţii fură supt mânile lor.

43 De multeori el i-a scăpat, Dar ei tot îl amărîră cu sfatul lor. Şi împilatu-s'au prin fărădelegea lor.

44 Totuşi el căutat-a la nevoia lor, Când auzì strigătul lor.

45 Şi-şi aduse aminte de legământul său pentru ei, Şi se îndură după mulţimea îndurării sale.

46 Şi-i făcù să afle milă Inaintea tuturor celor ce i-au luat prinşi.

47 Mântuie-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, Şi adună-ne dintre popoare, Ca să mulţumim sfântului tău nume, Ca să ne fălim în lauda ta.

48 Binecuvântat fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Din veci şi în veci; Şi tot poporul să zică: Amin! Lăudaţi pre Domnul! CARTEA

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.