1 Lângă fluviile Babilonului, acolo șezut-am, și plânserăm, Când adusu-ne-am aminte de Sion.
2 Pe sălcile, ce erau acolo, spânzurat-am harpele noastre;
3 Căci acolo cântări cerutune-au cei ce ne-au dus prinși, Și bucurie, cei ce ne-au despoiat: „Cântați-ne din cântecele Sionului.“
4 Cum să cântăm cântarea Domnului, Pe pământ străin?
5 De te voiu uita, Ierusalime! Uite dreapta mea iscusința ei;
6 Lipească-se limba mea de cerul gurei mele, De nu-mi voiu aduce aminte de tine, De nu voiu pune Ierusalimul în culmea bucuriei mele.
7 Adù aminte, Doamne, fiilor Edomului, În ziua Ierusalimului, Cari zis-au: Surpați-, „Surpați- până la temeliile lui.“
8 Fată a Babilonului, ceea pustiită, Fericit este cel ce ți-a răsplătit Plata ta, cu care ne-ai plătit.
9 Fericit este acela Ce a apucat pre pruncii tăi, și de piatră i-a sdrobit.