Eterniseed

Psalmii 139

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Maestrului de cântare. Un psalm al lui David. Doamne, cercatum'ai, și mă cunoști;

2 Cunoști șederea mea și scularea mea; Tu de departe pricepi cugetele mele:

3 Umblarea mea și scularea mea cercetat-ai, Și toate căile mele le cunoști.

4 Cuvântul nu este încă pe limba mea, Și iacă, Doamne, tu în totul îl știi.

5 Împresuratu-m'ai din dărăt și din față, Și pus-ai mâna ta pe mine.

6 O știință ca aceasta e prea minunată pentru mine, Și așa de înaltă, în cât nu o pot ajunge.

7 Unde să mă duc de dinaintea spiritului tău? Și unde să fug de dinaintea feței tale?

8 De mă voiu sui în cer: tu acolo ești; Și de mă voiu culcà în infern; iacă, tu și acolo ești;

9 Aripele aurorei de voiu luà, Și la marginele mărei de mă voiu așezà:

10 Și acolo mâna ta mă va conduce, Și dreapta ta mă va apucà.

11 De voiu zice: Ca întunerecul să mă acopere, Și noaptea să fie lumina din jurul meu:

12 Întunerecul nu va întunecà înaintea ta, Ci noaptea ca ziua va luminà; Deopotrivă-ți sunt întunerecul și lumina.

13 Căci tu ai făcut rărunchii mei, M'ai acoperit în mitra mumei mele.

14 Mulțumescu-ți, că sunt făcut într'un chip atât de înfricoșat și minunat; Minunate sunt faptele tale, Și sufletul meu foarte bine știe aceasta.

15 Oasele mele nu ți-au fost ascunse, Când în ascuns am fost făcut, Și cu măestrie împletit în cele mai de jos ale pământului.

16 Ochii tăi văzut-au ființa mea, când erà plod, Și scrisu-s'au toate în cartea ta, Zilele, câte-mi fură hotărîte, când încă nu erà nici una din ele.

17 O, cât de prețioase îmi sunt cugetările tale, Dumnezeule! Cât de mare este totul lor!

18 De aș voi să le număr: Mai numeroase sunt decât nisipul; Când mă deștept, cu tine sunt încă.

19 Dumnezeule, o de ai ucide pre cel nelegiuit! Deci depărtați-vă dela mine, bărbații sângiurilor!

20 Căci vorbesc cu răutate asupră-ți, Neamicii tăi iau în deșert numele tău.

21 Au nu voiu urî, Doamne, pre cei ce te urăsc? Și să nu am desgust de cei ce se scoală asupră-ți.

22 Cu ură desăvârșită îi urăsc, Neamici ai mei făcutu-mi-s'au.

23 Cearcă-mă, Dumnezeule, și cunoaște inima mea, Cercetează-mă, și cunoaște cugetele mele.

24 Vezi, de este cale rea în mine, Și du-mă în calea cea vecinică.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.