1 Maestrului de cântare. Un psalm al lui David. Doamne, strigat-am către tine; grăbește a venì la mine. Ia aminte vocea mea, când strig către tine.
2 Îndrepte-se rugăciunea mea ca tămâia înaintea ta, Ridicarea mânelor mele ca jertfa de seară.
3 Pune, Doamne, strajă gurei mele, Păzește ușa buzelor mele.
4 Nu abate inima mea la lucruri rele, Ca să nu fac fapte rele din răutate, cu oamenii făcători de rele; Și să nu mănânc din cele mai gustoase mâncări ale lor.
5 Cel drept loveascămă: milă-mi va fi aceasta; Mustre-mă; Oleiu pentru capul meu va fi aceasta, Capul meu nu o va respinge; Ci chiar rugă-mă-voiu în nenorocirile lor.
6 Când depe stânci aruncà-se-vor judecătorii lor, Atuncia vor ascultà de cuvintele mele, și le vor fi plăcute.
7 Cum se brăzduește și se spintecă pământul, Așà risipească-se oasele noastre la gura mormântului.
8 De aceea către tine, Doamne, Dumnezeule, îndrept ochii mei, La tine caut adăpost: nu vărsà vieața mea.
9 Păzește-mă de cursa, ce ei mi-au întins, Și de prinsorile făcătorilor de rele.
10 Cadă în mrejele lor toţi cei nelegiuiţi, Până ce voiu trece.