1 O învățătură a lui David. O rugăciune, făcută când erà în peșteră.
2 Cu vocea mea strig către Domnul, Cu vocea mea rogu-mă Domnului,
3 Vărs înaintea lui plângerea mea, Spun înaintea lui strâmtorarea mea.
4 Când spiritul meu lâncezește în mine, Tu cunoști calea mea; În calea, în care umblu, Ei mi-au ascuns cursă.
5 Caută la dreapta, și vezi: Nimenea nu mă cunoaște, Scăparea pierit-a dela mine, Nimenea nu se îngrijește de sufletul meu.
6 Strig către tine, Doamne, Şi zic: „Tu eşti adăpostul meu, Partea mea în pământul celor vii.
7 Ia aminte la strigarea mea; căci sunt apăsat foarte; Scapă-mă de cei ce mă urmăresc, Căci mai tari decât mine sunt ei.
8 Scoate sufletul meu din închisoare, Ca să laude numele tău; Încunjură-mă-vor drepţii, Că mi-au făcut bine.“