1 O rugăciune al lui David.
2 Ascultă, Doamne, nevinovăția, Ia aminte strigarea mea. Ia în urechi ruga mea din buze fără viclenie.
3 Iese dreptul meu din fața ta: Ochii tăi vadă dreptatea.
4 Tu ai cercat inima mea, Cercatu-o-ai noaptea; Cercatu-m'ai, și n'ai aflat nimic: Cugetarea rea n'a trecut prin gura mea.
5 În faptele oamenilor, după cuvântul buzelor tale, Feritu-m'am de cărările celui fărădelege.
6 Întărind pașii mei în căile tale; Picioarele mele nu s'au clătit.
7 Te chiem, Dumnezeule; căci tu te-ai deprins a mă auzi; Pleacă urechia ta către mine, ascultă cuvântul meu;
8 Minunate fă îndurările tale, Tu, cel ce mântuești cu dreapta ta, Pre cei ce se încred în tine de cei ce stau împotriva ta!
9 Păzește-mă ca lumina ochiului, Supt umbra aripelor tale ascunde-mă,
10 De nelegiuiții, cari m'au surprins, De înamicii mei de moarte, cari mă înconjoară.
11 Închis-au inima lor, Cu gura lor vorbesc sumeții.
12 Acum, la tot pasul ce facem ne înconjoară, Și caută să ne deă la pământ.
13 Asemenea leului, lacom de pradă, Și puiului de leu, ce șeade ascuns.
14 Scoală-te! Doamne, întâmpină-l! doboară-l! Scapă sufletul meu de cel nelegiuit prin sabia ta,
15 De oamenii aceștia prin mâna ta, Doamne, De oamenii lumii acesteia: în viața de toate zilele au ei partea lor; Și cu avuțiile tale ai umplut pântecele lor; Ei sunt avuți de fii, și prisosul lor îl lasă copiilor lor.
16 Dar eu numai prin dreptate văd fața ta; Când mă deștept, mă satur de chipul tău.