1 Maestru-lui de cântare. Un psalm al lui David, servul Domnului, care a vorbit către Domnul cuvintele cântării acesteia, în ziua când l-a mântuit Domnul din mâna tutulor inamicilor săi și din mâna lui Saul, Și a zis:
2 Iubescu-te, Doamne, tăria mea!
3 Domnul este stânca mea, cetatea mea și mântui- torul meu, Dumnezeul meu, stânca mea, la care voiu căuta adăpost, Scutul meu și cornul mântuirii mele, turnul meu înalt.
4 Pre cel vrednic de laudă, pre Domnul, l-am chiemat, Și de inamicii mei m'am mântuit.
5 Pre mine înconjuratu-m'au legăturile morții, Și torentele fărădelegii mă înspăimântau.
6 Legăturile infernului mă înveliau, Preste mine căzură lațurile morții:
7 În strâmtorarea mea chiemai pre Domnul, și strigai către Dumnezeul meu: Și el auzi din templul său vocea mea, Și strigătul meu veni la urechile sale.
8 Atuncia s'a sguduit și s'a cutremurat pământul, Și temeliile munților s'au mișcat, și se clătiră, Că el s'a mâniat;
9 Fum se ridică din nările lui, Și foc ce mistui din gura lui, Cărbuni se aprinseră dintr'însul.
10 El plecă cerurile, și se pogorî, Și întunerecul erà supt picioarele sale.
11 El călărià pe un cherubim, și sburà, Și plutià pe aripile vântului.
12 Drept acoperemânt pus-a întunecimi, Drept cort în juru-i, Adunătură de apă, nouri deși.
13 Deci strălucirea cea dinaintea lui trecură prin nourii săi, Grindină și cărbuni de foc.
14 Și Domnul tună din cer, Și cel Preaînalt făcu să audă vocea sa: Grindină și cărbuni de foc.
15 Aruncă săgețile sale, și-i împrăștiè, Fulgere multe, și i-a risipit.
16 Și fundurile apelor se văzură, Și temeliile pământului se descoperiră, De certarea ta, Doamne! De suflarea vântului nărilor tale!
17 El întinse mâna sa din înălțime, mă apucă, Mă scoase din ape puternice:
18 El mă scăpă de puternicul meu inamic, Și de cei ce mă urau, Când erau mai tari decât mine.
19 Surprinsu-m'au în ziua necazului meu, Dar Domnul mi-a fost sprijin,
20 Și m'a scos la larg; Mântuitu-m'a, pentru că a binevoit pentru mine.
21 Răsplătitu-mi-a Domnul, după dreptatea mea, După curățenia mânelor mele m'a întors.
22 Căci căile Domnului am păzit, Și nu am păcătuit Dumnezeului meu.
23 Căci toate judecățile lui înaintea mea au fost, Și așezămintele lui nu le-am depărtat dela mine;
24 Fost-am nevinovat înaintea lui, Și de fărădelege păzitu-m'am.
25 De aceea Domnul răsplătitu-mi-a, după dreptatea mea, După curățenia mânelor mele înaintea ochilor săi.
26 Către cel bun, bun te-ai arătat; Către bărbatul integru, integru te-ai arătat;
27 Către cel curat, curat te-ai arătat, Și cu cel strâmb, strâmb te-ai luptat;
28 Și pre popor în necazul său l-ai mântuit, Și ochii cei mândri i-ai umilit.
29 Căci tu faci să lumineze candela mea, Doamne, Dumnezeul meu, luminează întunerecul meu.
30 Că cu tine alerg asupra mulțimii, Cu Dumnezeul meu sar peste zid.
31 Desăvârșită este calea lui Dumnezeu; Curat este cuvântul Domnului, Scut este el pentru toți, cari se încred într'însul.
32 Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Și cine este stâncă, afară de Dumnezeul nostru?
33 Dumnezeu, cel ce mă încinge cu putere, Desăvârșită face calea mea;
34 El picioarele mele ca ale cerbilor le făcu, Și pe înălțimile mele m'a pus;
35 El a deprins mânele mele la luptă, Ca brațele mele să întindă arcul de aramă.
36 Tu-mi dădu-și scutul mântuirii tale, Dreapta ta m'a sprijinit, Și mila ta m'a ridicat.
37 Tu ai lărgit pașii mei supt mine, Și glesnele mele nu s'au clătit.
38 Urmărit-am pre inamicii mei, i-am ajuns, Și nu m'am întors, până ce n'au fost nimiciți;
39 Sfărămatu-i-am, de nu s'au mai ridicat; Căzut-au supt picioarele mele.
40 Încinsu-m'ai cu putere spre luptă; Răpus-ai pre inamicii mei supt mine;
41 Și întors-ai spre mine spetele inamicilor mei, Și ale celor ce mă urau, ca să-i nimicesc.
42 Ei strigară, dar nu aflară nici un mântuitor, Către Domnul, dar nu-i auzi;
43 Atuncia ca pulberea, spulberată de vânt, tocatu-i-am, Ca tina depe uliți, i-am călcat.
44 Mântuitu-m'ai din certele poporului; Pusu-m'ai cap popoarelor; Popoare, ce nu am cunoscut, îmi servesc;
45 Numai auzind de mine, mi s'au supus; Fiii celor străini mă lingușesc;
46 Fiii străinilor veștejesc, Și tremură în întăririle lor.
47 Viu este Domnul, binecuvântată este stânca mea, Preaînalt este Dumnezeul mântuirii mele;
48 Dumnezeul, care m'a răsbunat, Și popoarele mi-a supus;
49 Din mijlocul inamicilor mei m'a smuls, Da, din mijlocul împotrivitorilor mei m'a ridicat, De apăsători m'ai mântuit.
50 De aceea te laud, Doamne, între popoare, Și cânt numelui tău;
51 Care mărește mântuirea regelui său, Și arată milă unsului său, Lui David și seminției sale în veci!