1 Un psalm al lui David de cântat.
2 Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! de ce m'ai părăsit? Departe de ajutorul meu sunt cuvintele strigării mele.
3 Dumnezeul meu! strig ziua, și tu nu mă auzi, Strig și noaptea, și nu aflu liniște!
4 Totuși tu sfânt ești, Tronând preste laudele lui Israel.
5 În tine s'au încrezut părinții noștri: S'au încrezut, și tu i-ai mântuit;
6 Către tine au strigat, și au fost scăpați; În tine s'au încrezut, și n'au fost rușinați.
7 Dar eu verme sunt, și nu om, De rușine oamenilor și de dispreț poporului;
8 Toți câți mă văd își bat joc de mine, Deschid buzele, clatină din cap, zicând:
9 „Încrează-se în Domnul, scape-l el, Mântuiască-l, de are plăcere asupră-i.“
10 Dar tu ești cel ce m'ai scos din mitră, Care ai îngrijit de mine la țâțele mumii mele;
11 La tine m'am aruncat din sânul mumii; Din mitra mumii mele tu ești Dumnezeul meu.
12 Nu te depărtà de la mine, căci strâmtorarea este aproape, Și nu este nici un ajutor.
13 Înconjurat-m'au tauri mulți, Tauri puternici din Basan m'au ocolit;
14 Deschis-au la mine gura lor, Ca un leu ce sfâșie și mugește.
15 Ca apa m'am vărsat, Și s'au risipit toate oasele mele; Inima mea făcutu-s'a ca ceară, Topitu-s'a în măruntaiele mele;
16 Secat-a ca un hârb puterea mea, Și limba mea lipitu-s'a de cerul gurii mele, Și în țărâna morții m'ai pus.
17 Că m'au înconjurat câni mulți, Adunarea celor răi m'a cuprins, Străpuns-au mânele și picioarele mele.
18 Pot numărà toate oasele mele; Ei caută la mine și mă privesc.
19 Împărțit-au vestmintele mele între ei, Și pentru mantia mea au aruncat sorți.
20 Dar tu, Doamne, nu te depărtà! Tăria mea, grăbește-te întru ajutorul meu!
21 Mântuè de sabie sufletul meu, Din mâna cânelui pre unicul meu;
22 Scapă-mă din gura leului, Auzi-mă, și mă scoate din coarnele rinocerului!
23 Spune-voiu numele tău fraților mei, În mijlocul adunării te voiu lăudà.
24 Cei ce vă temeți de Domnul, lăudați-l, Toată seminția lui Iacob, măriți-l, Și temeți-vă de el, toată seminția lui Iacob, măriți-l, Și temeți-vă de el, toată seminția lui Israel!
25 Căci el n'a desprețuit, și nici n'a urît apăsarea celui întristat, Nici n'a ascuns fața sa dela el, Ci când a strigat către dânsul, l-a ascultat.
26 Dela tine va fi lauda mea, în adunare mare; Votul meu îl voiu îndeplini înaintea celor ce se tem de el.
27 Mâncà-vor săracii și se vor săturà; Lăudà-vor pre Domnul cei ce-l caută; Viețui-va inima voastră în veci.
28 Aduce-și-vor aminte, și se vor întoarce către Domnul toate marginile pământului, Și se vor închinà înaintea ta toate neamurile popoarelor.
29 Căci a Domnului este împărăția, Și el domnește peste popoare.
30 Mâncà-vor și se vor închinà toți cei grași ai pământului; Înaintea lui vor plecà genunchiul toți cei ce se cobor în țărână, Și cel ce nu-și poate întreține viața.
31 Seminția ce-i va servi, Socoti-se-va drept neam Domnului;
32 Veni-va ea, și va proclamà dreptatea sa Poporului ce se va naște, că el a făcut aceasta.