1 Un psalm al lui David. Către tine, Doamne, înalț sufletul meu.
2 Dumnezeul meu, în tine mă încred! Nu lăsa să fiu rușinat; Să nu se laude inamicii mei asupră-mi.
3 Da, toți cei ce speră în tine, nu se vor rușină. Rușineze-se cei ce viclenesc fără cuvânt.
4 Căile tale, Doamne, arată-mi, Cărările tale învață-mă;
5 Condu-mă în adevărul tău, și învață-mă; Căci tu ești Dumnezeul mântuirii mele, În tine sper în toate zilele.
6 Adu-ți aminte de îndurările tale, Doamne, și de milele tale; Căci din veci sunt ele.
7 Păcatele tineretelor mele și abaterile mele nu le aminti, După îndurarea ta adu-ți aminte de mine, Pentru bunătatea ta, Doamne!
8 Bun și drept este Domnul, De aceea el arată păcătoșilor calea.
9 El conduce pe cei umiliți în dreptate, Și învață pre cei umiliți calea lui.
10 Toate cărările Domnului sunt îndurare și adevăr, Pentru cei ce păzesc legământul său și mărturiile sale.
11 Pentru numele tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea mea, Căci mare este.
12 Cine este omul, care se teme de Domnul, Lui îi arată calea, ce trebue să aleagă;
13 Sufletul său întru bunătăți va locui, Și seminția sa va moșteni pământul.
14 Lă-untrul său deschide Domnul celor ce se tem de dânsul, Și el îi învață legământul său.
15 Ochii mei sunt pururea către Domnul; Căci el va scoate din cursă picioarele mele.
16 Întoarce-te spre mine, și îndură-te de mine; Căci singur și întristat sunt.
17 Nevoile inimii mele se lățesc; Din strâmtorarea mea scoate-mă;
18 Privește sărăcia mea și munca mea, Și iartă-mi toate păcatele mele;
19 Privește pre inamicii mei, căci mulți sunt, Și cu ură turbată mă urăsc.
20 Păzește sufletul meu și mântue-mă, Nu lăsa să fiu rușinat, căci în tine mă încred.
21 Neprihănirea și dreptatea mea să mă păzească, Căci în tine am sperat.
22 Scapă, Dumnezeule, pre Israel din toate nevoile sale.