1 Un psalm al lui David. Domnul este lumina mea şi mântuirea mea: De cine să mă tem? Domnul este scutul vieţei mele: De cine să mă înfricoşez?
2 De se apropiară de mine făcători de rele, Spre a mânca carnea mea, Apăsătorii mei şi inamicii mei: Ei se poticniră şi căzură.
3 De tăbărâ asupră-mi o oaste chiar, Inima mea nu se temù: De se ridică asupră-mi resbelul, Totuşi singur am fost.
4 Una cer Domnului, Aceasta o caut: Să locuesc în casa Domnului toate zilele vieţii mele, Ca să văd frumuseţea Domnului, Şi să cercetez templul său.
5 Căci el mă va ascunde în coliba sa în ziua nefericirii, El mă va acoperi cu acoperemântul cortului său; Pe stâncă mă va înălţă.
6 Şi acum se va înălţă capul meu asupra inamicilor mei din jurul meu, Şi voiu aduce în cortul său jertfe de bucurie; Voiu cântà şi psalmodià Domnului.
7 Ascultă, Doamne, vocea mea, Eu strig; îndură-te de mine, şi răspunde-mi.
8 Tu ziseşi: „Căutaţi faţa mea!“ Inima mea ţi-a răspuns: „Faţa ta, Doame, voiu căută.“
9 Nu ascunde faţa ta dela mine, Nu lepădà în mâniè pre servul tău; Tu, care ai fost ajutorul meu, nu mă lăsà, Nici nu mă părăsì, Dumnezeul mântuirii mele!
10 Căci părintele meu şi muma mea m’au părăsit; Dar Domnul mă primeşte.
11 Arată-mi, Doamne, calea ta, şi condu-mă în calea cea dreaptă, De teama inamicilor mei; Nu mă lăsà în voia apăsătorilor mei;
12 Căci asupră-mi ridică-se marturi mincinoşi, Şi cel ce nu respiră decât silnicie.
13 Aş fi pierdut, de n’aş crede, că voiu vedeà bunătăţile Domnului În pământul celor vii; speră în Domnul,
14 Întăreşte-te, şi îmbărbătează inima ta; Da, speră în Domnul!