1 Un psalm al lui David. Către tine, Doamne, strig! stânca mea, să nu-mi taci! Ca nu, tăcându-mi, să mă aseamăn cu cei ce se pogoară în groapă.
2 Ascultă vocea cererei mele, când strig către tine, Când ridic mânele mele către sfântul tău oracul.
3 Nu mă răpì cu nelegiuiţii şi cu făcătorii de rele, Cari cuvintează pacea aproapelui lor, Şi răutatea este în inima lor.
4 Dă-le după faptele lor, După răutatea lucrărilor lor; După lucrul mânelor lor dă-le; Dă-le plată lor.
5 Căci ei nu iau aminte la faptele Domnului, Nici la lucrul mânelor sale: Surpă-i, şi nu-i rezidì.
6 Binecuvântat fie Domnul, Pentru că a ascultat vocea cererii mele.
7 Domnul este puterea mea şi scutul meu; În el s’a încrezut inima mea, şi am fost ajutat: Veseli-se-và deci foarte inima mea, Şi prin cântarea mea îi voiu mulţumì.
8 Domnul este puterea poporului, Şi tărià mântuirii unsului său este el.
9 Ajută pe poporul tău, şi binecuvintează moştenirea ta, Păstoreşte-i, şi înalţă-i până în veci.