1 Un psalm al lui David de cântare.
2 În tine, Doamne, mă încred, Nu lăsà să fiu rușinat nici odată; Întru dreptatea ta scapă-mă.
3 Pleacă spre mine urechia ta; Grabnic scapă-mă, fii mie stâncă tare, Cetate, ca să mă mân- tui.
4 Căci stânca mea și cetatea mea ești; Deci pentru numele tău indreaptă-mă, și condu-mă;
5 Scoatemă din cursa, ce în ascuns ei mi-au întins; Căci tu ești întărirea mea.
6 Mânei tale încredințez spiritul meu: Tu m'ai mântuit, Doamne, Dumnezeul adevărului!
7 Urăsc pre cei ce se dedau deșertăciunilor amăgitoare; Și în Domnul mă încred.
8 Fă să mă veselesc și să mă bucur de îndurarea ta; Căci ai văzut mișelia mea; Tu în strâmtoare căutat-ai spre sufletul meu;
9 Și nu m'ai dat în mâna inamicului; Piciorul meu pusu-l-ai în larg.
10 Îndură-te de mine, Doamne, că sunt în strâmtoare; Topit de întristare este ochiul meu, Sufletul meu și corpul meu.
11 Căci vieața mea se trece în necaz, Și anii mei în suspinuri; Slăbită de suferință este puterea mea, din vină de fărădelegea mea, Și oasele mele se topesc.
12 Din cauza tuturor apăsătorilor mei ajuns-am de ocară Vecinilor mei foarte, Și spaima cunoscuților mei; Cei ce mă văzură afară Fugiră de dinaintea mea.
13 Din amintirea tuturor, ca un mort, sunt uitat, Ajuns-am ca vasul cel stricat.
14 Căci auzit-am pre mulți defăimându-mă, Cuprinsu-m'a spaima din toate părțile; Căci se sfătuesc la un loc asupră-mi; Cugetând să-mi răpească vieața.
15 Iar eu în tine încrezându-mă, Doamne, Zisam: „Tu ești Dumnezeul meu.“
16 În mâna ta sunt timpurile mele, Mântuemă din mâna inamicilor mei, Și de cei ce mă urmăresc.
17 Fă să lumineze fața ta asupra servului tău, Ajută-mă întru îndurarea ta.
18 Doamne! nu lăsà să fiu rușinat, căci pre tine te chiem; Rușineze-se nelegiuiții, tacă în infern.
19 Amuțească buzele minciunii, Cari vorbesc asupra dreptului nerușinat, Cu mândrie și dispreț!
20 Cât de mare este bunătatea ta, Pre care ai păstrat-o celor ce se tem de tine, Pre care ai făcut-o celor ce se încred în tine înaintea fiilor omului!
21 Tu-i acoperi cu acoperământul feței tale de uneltirea oamenilor, Tu-i ascunzi în cortul tău de cearta limbilor.
22 Binecuvântat fie Domnul; Că în chip minunat prefăcutu-mi-a îndurarea sa într'o cetate tare.
23 Și în cutezarea mea zis-am: „ Răpit sunt de dinaintea ochilor tăi“; Dar auzit-ai vocea rugăminții mele, Când am strigat către tine.
24 Iubiți pre Domnul, toți cuvioșii săi! Pre cei credincioși îi păzește Domnul, Și răsplătește cu prisos celor ce lucrează mândria.
25 Întăriți-vă, și îmbărbăteze-se inima voastră; Toți cei ce așteptați pre Domnul!