1 O povățuire a lui David. Fericit bărbatul, căruia s'au iertat abaterile, Al cărui păcat este acoperit.
2 Fericit omul, căruia Domnul nu-i socotește păcatul, În al cărui spirit nu este viclenie.
3 Tăcând, topitu-s'au oasele mele, Prin strigarea mea de toată ziua.
4 Căci ziua și noaptea mâna ta s'a îngreuiat asupra-mi, Vlaga mea prefăcutu-s'a în uscăciuni de vară. Sela.
5 Păcatele mele ți le-am mărturisit, Și fărădelegea mea nu am acoperit-o; zisam: Mărturisi-voiu abaterile mele Domnului, Și tu vina păcatelor mele ai iertat. Sela.
6 Pentru aceasta roage-se către tine Tot cuviosul în timpul cuvenit: Cu adevărat, de se vor revărsa ape multe, Pre el nu-l vor ajunge.
7 Tu-mi ești scăpare, De apăsare tu m'ai păzit, Cu cântări de mântuire m'ai înconjurat. Sela.
8 Învăța-te-voiu, și-ți voiu arăta calea, în care să umbli, Cu ochiul meu te voiu învăța;
9 Nu fiți ca calul, Ca cătărul, fără înțelegere; Cu frău și cu zăbală, podoaba lor, Se îmblânzesc; Altfel ei nu se apropie de tine.
10 Multe dureri cuprind pre cel nelegiuit; Iar pre cel ce speră în Domnul cu îndurare îl înconjuri.
11 Bucurați-vă în Domnul, și veseliți-vă, drepților! Și cântați cu bucurie, toți cei drepți cu inimă?