1 Un psalm al lui David. Nu te aprinde cu făcătorii de rele, Nu râvniți pre cei ce fac nelegiuire.
2 Căci curând se vor cosi ca fânul, Și ca iarba verde vor veșteji.
3 Încrede-te în Domnul, și fă bine, Locuește pământul, și paște adevărul;
4 Desfătează-te în Domnul: Și el îți va dà dorințele inimii tale.
5 Încredințează Domnului calea ta, Și încrede-te în el, și el va face aceasta;
6 Va scoate, ca lumina, dreptatea ta, Și judecata ta, ca miază-ziua.
7 Fii liniștit înaintea Domnului, și așteaptă-l: Nu te aprinde asupra celuia ce sporește în calea sa, Asupra omului, ce aduce intru îndeplinire planurile sale.
8 Lasă-te de mânie, și părăsește furia; Nu te aprinde spre facere de rău.
9 Căci făcătorii de rele se vor stârpi; Dar cei ce speră în Domnul, aceia vor moșteni pământul.
10 Încă puțin, și nelegiuitul nu va mai fi, Și de vei căută spre locul său, el nu va mai fi.
11 Dar cei blânzi vor moșteni pământul, Și se vor desfătă între belșugul păcei.
12 Nelegiuitul urzește asupra celui drept, Și crâșnește la dânsul din dinții săi;
13 Domnul râde de el, Căci vede, că vine ziua lui.
14 Nelegiuiții scot sabia, și-și întind arcul, Ca să doboare pre cel sărman și sărac, Ca să junghie pre cei ce umblă pe calea cea dreaptă;
15 Dar sabia lor va întră în inima lor, Și arcurile lor se vor sfărâmă.
16 Mai bun este puținul celui drept Decât prisosul multor nelegiuiți.
17 Căci brațele nelegiuiților se vor sfărâmă; Dar pre cei drepți îi sprijine Domnul.
18 Domnul știe zilele celor fără prihană, Și moștenirea lor va fi în veci;
19 Ei nu vor fi rușinați în timpul nefericirii, Și în zilele foametei se vor sătură.
20 Iar nelegiuiții vor pieri, Și inamicii Domnului, ca grăsimea mieilor, Și se vor stinge, în fum se vor stinge.
21 Nelegiuitul împrumută, și nu plătește; Iar dreptul este îndurător și dă;
22 Căci cei binecuvântați de el vor moșteni pământul, Și cei blestămați de el se vor stârpi.
23 De Domnul se îndreaptă pașii omului celui drept, Căci calea sa e bine plăcută lui.
24 Chiar de va cădeà, nu se va sdruncină, Căci Domnul sprijinește mâna lui.
25 Tiner am fost și am îmbătrânit, Și n'am văzut pre cel drept părăsit, Sau seminția lui cerând pâne.
26 În tot timpul este îndurător, și împrumută, Și seminția lui este binecuvântată.
27 Depărtează-te de rău, și fă bine, Și vei rămâneà în veci;
28 Căci Domnul iubește dreptatea, Și nu va părăsi pre cuvioșii săi; În veci vor fi păziți; Dar seminția nelegiuitului se va stârpi.
29 Cei drepți vor moșteni pământul, Și vor locui într'însul în veci.
30 Gura dreptului grăește înțelepciune, Și limba lui vorbește dreptate.
31 Legea Dumnezeului său este în inima sa, Și pașii săi nu se vor clăti.
32 Nelegiuitul pândește pre cel drept, Și caută a-l omorî.
33 Domnul nu-l va lăsă în mâna lui, Și nu-l va lăsă să fie condamnat, când îl vor judecă.
34 Speră în Domnul, și păzește calea lui, Și el te va înălță, ca să moștenești pământul; Stârpirea nelegiuiților o vei vedeà.
35 Văzut-am un nelegiuit cutezător, Întinzându-se ca un arbore verde pământean!
36 Totuși pieri, și iată, n'a mai fost, Căutatu-l-am, și nu se putù află.
37 Ia seamă la cel nevinovat, și caută la cel drept; Căci omul păcei are viitor.
38 Iar făcătorii de rele dela olaltă se stârpesc, Viitorul nelegiuiților se nimicește.
39 Dar ajutorul celor drepți vine dela Domnul, El este tăria lor în timp de nevoie.
40 Căci pre ei îi ajută Domnul, şi-i scapă: Îi scapă de cei nelegiuiţi, şi-i mântuie. Fiindcă se încred în el.