Eterniseed

Psalmii 39

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Maestrului de cântare, lui Iedutun. Un psalm al lui David.

2 Zis-am: Păzi-voiu căile mele, Ca să nu păcătuesc cu limba mea; Pune-voiu frâu gurii mele, Cât va stà nelegiuitul înnaintea mea.

3 Amuţit-am în tăcere, Tăcut-am chiar şi binele; Dar durerea mea tot s'a aţâţat.

4 Inima mea inferbântatu-s'a în lăuntrul meu, Şi cugetând eu, foc a cuprins-o; Atuncia vorbit-am cu limba mea:

5 Fă-mi cunoscut, Doamne, sfârşitul meu, Şi măsura zilelor mele, cât este, Ca să ştiu, cât de trecător sunt.

6 Iată, pe degete urzit-ai zilele mele, Şi viaţa mea nimic este înaintea ta: Da, o suflare este tot omul, ori cât de tare ar stà. Sela.

7 Da, ca o nălucă umblă omul, Înzadar se nelinişteşte: Adună avuţii, şi nu ştie cine le va strânge.

8 Şi acum ce să aştept, Doamne? Speranţa mea este în tine!

9 De toate fărădelegile mele scapă-mă, Nu mă face de ruşine nebunului.

10 Tăcut-am, gura mea n'am deschis, Căci tu ai făcut aceasta.

11 Depărtează dela mine rana ta, Căci pier de lovirea mânei tale.

12 Când mustri pre om, şi-l pedepseşti pentru păcatul său, Tu faci să se mistue, ca molia, cele mai dorite ale lui; Da, numai o suflare este tot omul. Sela.

13 Ascultă ruga mea, Doamne! Şi ia în urechi strigarea mea: La lacrimele mele nu tăceà: Căci străin sunt la tine, Nemernic, ca toţi părinţii mei.

14 Întoarce-te dela mine, ca să mai fiu voios, Mai înainte de a mă duce şi a nu mai fi.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.