1 Maestrului de cântare. Un psalm al lui David.
2 Fericit cel ce ia aminte celui sărac! În ziua nefericirii îl va scăpà Domnul.
3 Domnul îl va păzi, și-l va țineà în viață, Și va fi binecuvântat pe pământ; Tu nu-l vei dà în voià inamicilor săi.
4 Domnul îl va sprijini pe patul durerilor; Tu vei face tot așternutul său în boala sa.
5 Eu am zis: „Doamne, îndură-te de mine, Vindecă sufletul meu; căci am păcătuit ție.“
6 Inamicii mei vorbesc rău de mine, „Când va muri și va pieri numele lui?“
7 Și când vre-unul vine, să mă vadă, Vorbește fățarnic, inima sa adună gânduri rele, Ele ies afară, și o spune.
8 Împreună șoptesc asupra-mi cei ce mă urăsc; Cugetă stricăciunea mea;
9 „Boală rea se ține de dânsul, Și cel ce zace nu se va mai ridicà!“
10 Chiar și omul, cu care eram în pace, în care mă încredeam, Care mâncă pânea mea, ridicat-a călcâiul asupră-mi.
11 Dar tu, Doamne, îndură-te de mine, Și ridică-mă, ca să le răsplătesc!
12 În aceasta voiu cunoaște că ai plăcere de mine: Că inamicul meu nu se va veseli de mine.
13 Căci pre mine în neprihănirea mea tu m'ai sprijinit, Și m'ai pus înaintea feței tale în veci.
14 Binecuvântat fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Din veci și în veci! Amin și Amin. CARTEA A DOUA.